varieteu definitie

VARIETÉU s.n. Teatru în repertoriul căruia intră piese simple, dansuri, recitări, acrobații, jonglerii; teatru de varietăți. ♦ Spectacol care se reprezintă într-un astfel de teatru. [Pron. -ri-e-teu, var. variete s.n. / < fr. (théâtre de) variétés]. substantiv neutruvarieteu

VARIETÉU s. n. teatru în repertoriul căruia intră piese simple, dansuri, recitări, acrobații, jonglerii; teatru de varietăți. (< fr. variété) substantiv neutruvarieteu

varietéu (-ri-e-) s. n., art. varietéul; pl. varietéuri substantiv neutruvarieteu

VARIETÉU, varieteuri, s. n. Spectacol teatral de gen ușor, în repertoriul căruia intră piese simple, recreative, scheciuri, cuplete, dansuri, cântece, acrobații, jonglerii etc. [Pr.: -ri-e-. – Var.: varieté s. n.] – Din fr. variété. substantiv neutruvarieteu

*varietáte f. (lat. varietas, -átis, d. varius, variat). Diversitate, starea lucrurilor variate (compuse din fel de fel de părțĭ orĭ aspecte): varietatea colorilor florilor; varietatea părerilor. Fel al aceleĭașĭ speciĭ: o varietate de trandafir. Pl. Amestec de fragmente: varietățĭ literare. Teatru de varietățĭ, teatru inferior saŭ chear [!] ordinar pe a căruĭ scenă apar cîntărețe, muzicanțĭ, scamatorĭ ș. a. (E un cuv. cu care de multe orĭ se maschează șantanu. Din ignoranță, poporu îĭ zice varieteŭ, pl. eurĭ !). substantiv neutruvarietate

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivarieteu

varieteu  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular varieteu varieteul
plural varieteuri varieteurile
genitiv-dativ singular varieteu varieteului
plural varieteuri varieteurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z