VARIAȚIÚNE s.f. v. variație. substantiv femininvariațiune
VARIAȚIÚNE s. f. (muz.) tehnică de modificare melodică, ritmică, armonică etc. a unui motiv, a unei teme etc. ◊ dans solistic clasic, variat și de virtuozitate. (< fr. variation) substantiv femininvariațiune
variațiúne (piesă muzicală) (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variațiúnii; pl. variațiúni substantiv femininvariațiune
*variațiúne f. (lat. variátio, -ónis). Schimbare, trecere de la o formă la alta: în România îs marĭ variațiunĭ de temperatură. Pl. Muz. Ornamente aplicate uneĭ melodiĭ fără să te depărtezĭ de elementele temeĭ principale. – Și -áție (rus. cariĭáciĭa). substantiv femininvariațiune
VARIAȚIÚNE s. f. v. variație. substantiv femininvariațiune
variațiune | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | variațiune | variațiunea |
plural | variațiuni | variațiunile | |
genitiv-dativ | singular | variațiuni | variațiunii |
plural | variațiuni | variațiunilor |