VÁRIU, -IE adj. (Rar) Diferit, variat. [Cf. it. vario, lat. varius]. adjectivvariu
*váriŭ, -ie adj. (lat. varius). Rar. Variat, felurit. adjectivvariŭ
váriu (-ie), adj. – Variat. Lat. varius (sec. XIX). – Der. (din fr.) varia, vb.; variabil, adj.; invariabil (var. nevariabil), adj.; variabilitate, s. f.; variantă, s. f.; variați(un)e, s. f.; varietate, s. f.; varieteu, s. n. (teatru de varietăți). adjectivvariu
variu a. felurit: cunoștiințe varii. adjectivvariu
VÁRIU, -IE, varii, adj. (Livr.) Variat. – Din lat. varius. adjectivvariu
VÁRIA s.n. 1. Culegere bibliografică de scrieri diferite. 2. Rubrică a unei publicații în care se tipăresc articole scurte, note mărunte, informații etc. [Pron. -ri-a. / < fr., lat. varia]. invariabilvaria
VÁRIA1 s. n. pl. 1. culegere bibliografică de scrieri diferite. 2. rubrică a unei publicații în care se tipăresc articole scurte, note mărunte, informații etc. (< lat. varia) invariabilvaria
VÁRIA1 s. n. pl. 1. Culegere bibliografică de scrieri diferite. 2. Rubrică într-o publicație periodică, care cuprinde articole, note și informații mărunte și cu conținut variat. [Pr.: -ri-a] – Cuv. lat. invariabilvaria
VARIÁ vb. I. 1. intr. A avea, a prezenta deosebiri, variație; a se deosebi. 2. tr. A schimba, a da o formă diferită. [Pron. -ri-a., p.i., 3,6 -iază, 5 -iați, ger. -iind, part. -iat. / < fr. varier, cf. lat. variare]. verb tranzitivvaria
VARIÁ2 vb. I. intr. 1. a prezenta deosebiri, variație; a se deosebi. 2. (mar.; despre mărimi, cantități) a-și schimba valoarea în raport cu altele (constante). II. tr. a schimba, a da o formă diferită. (< fr. varier, lat. variare) verb tranzitivvaria
vária1 (lat.) (-ri-a) s. n. pl. verb tranzitivvaria
variá2 (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind) verb tranzitivvaria
varia, variez v. t. a avea orgasm, a ejacula. verb tranzitivvaria
varià v. 1. a (se) schimba; 2. a da forme diferite. verb tranzitivvarià
VARIÁ2, variez, vb. I. 1. Intranz. A fi felurit, diferit, deosebit (după locuri, împrejurări, situații); a nu semăna, a nu avea aceeași înfățișare, structură, compoziție etc. cu altceva. 2. Tranz. A da o formă diferită, a schimba. 3. Intranz. și tranz. (Mat.) A(-și) schimba valoarea. [Pr.: -ri-a] – Din fr. varier, lat. variare. verb tranzitivvaria
varia invariabil | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)varia | variere | variat | variind | singular | plural | ||
variind | variați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | variez | (să)variez | variam | variai | variasem | |
a II-a (tu) | variezi | (să)variezi | variai | variași | variaseși | ||
a III-a (el, ea) | variază | (să)variai | varia | varie | variase | ||
plural | I (noi) | variem | (să)variem | variam | variarăm | variaserăm | |
a II-a (voi) | variați | (să)variați | variați | variarăți | variaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | variază | (să)varieze | variau | variară | variaseră |