varcă definitie

vîrcă (-ci), s. f. – 1. Cucui, umflătură. – 2. Nervură, dungă. Sb. vrka „cucui”. Considerat drept cuvînt autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 9) obscur sau necunoscut (Tiktin; Philippide, II, 741) sau legat de sl. vrŭvĭ „coardă” (Cihac, II, 457), bg. vrăvko „coardă” (Conev 65), fără să se ia în considerație că sensul 2 este secundar și din cauza lipsei primului sens din dicționare, deși este certificat de numeroase dovezi: cf. (țînțarii) i-au scos vîrci preste tot trupul (Dosoftei); vîrci de nouri (Iorga). substantiv femininvîrcă

várcă, V. barcă. substantiv femininvarcă

varcă f. luntre de pescar (se aude în Tutova, Constanța). [Gr. mod. VARKA, barcă]. substantiv femininvarcă

VẤRCĂ, vârci, s. f. (Reg.) Dungă, vârstă². substantiv femininvârcă

vî́rcă f., pl. ĭ (poate d. bg. *vŭrvka, d. vŭrva, sfoară). Est. Dungă lăsată de lovitura bicĭuluĭ saŭ a vergiĭ: l-a bătut pînă ce ĭ-aŭ rămas vîrcĭ pe spinare. substantiv femininvîrcă