www.ReduPedia.ro
Definitie vara - ce inseamna vara - Dex Online
Alege sensul dorit: vara - substantiv feminin vara - verb tranzitiv

vara definitie

văr, vară s., pl. verĭ, vere (lat. vêrus, vêra, adevărat, adevărată, subînț. consobrinus, văr, consobrina, vară. D. rom. vine ung. vér. V. adevăr). Fiu saŭ fiĭca unchĭuluĭ saŭ mătușiĭ, copiiĭ fraților între eĭ (numițĭ și verĭ primarĭ. Aĭ verilor îs verĭ de al doilea). Vest. Epitet de dragoste (une-orĭ și ironic), ca și frate: ĭa stăĭ, vere ! V. verișor și veric. substantiv feminin văr

váră2 (rudă) s. f., g.-d. art. vérei; pl. vére substantiv feminin vară

2) váră f., pl. vere (din *veară, fem. d. văr). V. văr. substantiv feminin vară

vară f. fiica fratelui sau a surorii: vară bună. [V. văr]. substantiv feminin vară

váră1 (anotimp) s. f., g.-d. art. vérii; pl. veri substantiv feminin vară

1) váră f., pl. verĭ (lat. ver, primăvară, pl. vera, care a fost considerat ca fem. sing. ca și´n primăvară. Mrom. veară). Anotimpu dintre primăvară și toamnă, cel maĭ călduros (22 Ĭuniŭ – 22 Septembre). Adv. În timpu veriĭ: vara e cald, vara am stat la munte. substantiv feminin vară

váră (véri), s. f. – Anotimpul cel mai călduros al anului. – Mr. veară, megl. vęră, istr. vęrę. Lat. vēra, pl. de la vēr, tratat ca în primavera (Pușcariu 1875; REW 9213), cf. alb. verë (Philippide, II, 657). – Der. văra, vb. (a-și petrece vara; a pășuna vitele în timpul verii); vărat, s. n. (perioadă de vară; timpul în care pasc vitele vara); văratec (var. văratic), adj. (se zice mai ales despre fructele timpurii; locul unde pasc vitele vara; taxa pe pășuni); învăra, vb. refl. (a veni vara). – Cf. primăvară. substantiv feminin vară

vară f. anotimp coprins între primă-vară și toamnă, începe la 22 Iunie și se sfârșește la 22 Septemvrie. [Macedo-rom. veară = lat. VERA, pl. primăvară]. substantiv feminin vară

VÁRĂ, veri, s. f. Anotimpul cel mai călduros al anului, cuprins între primăvară și toamnă și reprezentând (în emisfera boreală) intervalul de timp de la 22 (21) iunie până la 23 septembrie. ♦ Loc. adj. De vară = a) necesar în timpul verii; care se poartă în timpul verii; care se practică vara; b) (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodește vara; văratic. ◊ Loc. adv. La vară = în vara viitoare, în vara care urmează. Astă-vară = în vara care a trecut. (În) vara asta = în vara în care ne aflăm. (Pop.) An-vară = în vara anului precedent. De cu vară = fiind încă vară. Peste vară = în timpul verii. ♦ (Adverbial; în forma vara) în cursul anotimpului mai sus definit; în fiecare an, în cursul acestui anotimp. – Lat. vera (=ver „primăvară”). substantiv feminin vară

piérde-váră s. m. și f., g.-d. lui piérde-váră; pl. piérde-váră substantiv feminin pierde

pierdevară m. cel ce-și pierde timpul cu nimicuri. substantiv feminin pierdevară

1) verĭ, pl. d. vară 1. temporar verĭ

an-váră (pop.) adv. temporar anvară

ástă-váră (vara trecută) adv. temporar astăvară

perde-vară m. gen. al luĭ. Omu care-șĭ perde timpu în zadar: niște perde-vară. S´ar putea zice și f. o perde-vară, dar numaĭ la nom. și ac. temporar perdevară

vîr, a -î́ v. tr. (din maĭ raru vîrăsc, d. bg. *viram, na-viram și za-viram, vîr, care vine d. vsl. vrĭeti-vron, a închide. V. vretie. Cp. cu pîrăsc, tîrăsc, zădărăsc). Bag, introduc: a vîrî sulița´n coastă. A te vîrî, a intra, a te insinua: nu te vîrî în societatea lor ! A te vîrî slugă, a te vîrî la stăpîn, a te face servitor. verb tranzitiv vîr

vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză verb tranzitiv văra

vâr'î (a ~) vb., ind. prez. 3 v'âră, 1 pl. vâr'âm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vâr'î 3 pl. vâr'âră; conj. prez. 3 să v'âre; ger. vâr'ând; part. vâr'ât verb tranzitiv vârî

vârî v. a (se) băga afund. [Slav. VRĬETI, a pune înăuntru]. verb tranzitiv vârî

vărá, vărez, vb. intranz. – 1. A-și petrece vara undeva. 2. A pășuna vitele în timpul verii: „Unde-ai vărat, Mirceo, hei, / De țî fața ca de zmei?” (Țiplea 1906: 445). – Din vară (< lat. vera). verb tranzitiv văra

VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-1 privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neînțelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. verb tranzitiv vârî

VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. verb tranzitiv văra

vîrî (-r, -ît), vb. – A introduce, a băga. Sl. vrĕti „a închide” (Cihac, II, 457; Tiktin), cf. rus. vrytĭ „a introduce”. verb tranzitiv vîrî

văréz v. intr. (d. vară 1). Petrec vara: oile vărează la munte. V. învărez. verb tranzitiv vărez

a vârî (pe cineva) în belea / în bucluc expr. a pricinui (cuiva) un necaz. verb tranzitiv avârî

a vârî (pe cineva) în boală / în draci / în groapă / în sperieți expr. 1. a speria tare; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. 2. a enerva, a înfuria. verb tranzitiv avârî

a-i vârî (cuiva) pumnul în gură expr. a împiedica (pe cineva) în mod brutal să vorbească sau să acționeze. verb tranzitiv aivârî

a vârî în fabrică (pe cineva) expr. a bate (pe cineva). verb tranzitiv avârîînfabrică

a se vârî pe sub pielea cuiva expr. a încerca prin toate mijloacele să câștige aprecierea cuiva. verb tranzitiv asevârîpesubpieleacuiva

a se vârî ca musca-n curul calului / vacii expr. a interveni în mod inoportun (într-o discuție, într-o acțiune etc.). verb tranzitiv asevârîcamuscancurulcalului

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului vara

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z