VAPORIZATÓR s.n. 1. Aparat în care se efectuează vaporizarea unei substanțe lichide. 2. Pulverizator. 3. (Mar.) Boiler din instalația de distilare a apei de mare la bordul navei; evaporator. [Cf. fr. vaporisateur]. substantiv neutruvaporizator
VAPORIZATÓR s. n. 1. aparat, instalație în care se efectuează vaporizarea unor soluții, în scopul concentrării sau al distilării acestora. 2. pulverizator. 3. (mar.) boiler din instalația de distilare a apei de mare la bordul navei; evaporator. (< fr. vaporisateur) substantiv neutruvaporizator
vaporizatór s. n., pl. vaporizatoáre substantiv neutruvaporizator
*vaporizatór, -oáre adj. Care vaporizează: aparat vaporizator. S. n., pl. oare. Pulverizator. substantiv neutruvaporizator
vaporizator n. aparat ce transformă apa în vapori. substantiv neutruvaporizator
VAPORIZATÓR, vaporizatoare, s. n. 1. Aparat care produce vaporizarea unui lichid. 2. Spec. (Rar) Pulverizator. – Din fr. vaporisateur. substantiv neutruvaporizator
*pulverizatór n., pl. oare (d. pulverizez; fr. pulvérisateur). Instrument de pulverizat parfumu saŭ dezinfectantele în picăturĭ micĭ, par´că ar fi o pulbere. – Sin. cu vaporizator. substantiv neutrupulverizator
vaporizator substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | vaporizator | vaporizatorul |
plural | vaporizatoare | vaporizatoarele | |
genitiv-dativ | singular | vaporizator | vaporizatorului |
plural | vaporizatoare | vaporizatoarelor |