vapel definitie

VAPÉL s.n. Jabou. [Et. incertă]. substantiv neutruvapel

VAPÉL, vapeluri, s. n. (Înv.) Găteală, podoabă a unei rochii. substantiv neutruvapel

vapél, V. falbala. substantiv neutruvapel

vapel n. volan: rochie cu vapeluri. [Origină necunoscută]. substantiv neutruvapel

falbalá f. (rus. falbalá, fr. falbala, it. falpalá, germ. falbel, d. engl. furbelow, din fur, blană și below, jos). Sec. 19. Volan mare (saŭ volan în general) la rochiĭ. – Și farbalá, farbará, falbará. Azĭ în Tut. harbará. Și vapél (Munt.) n., pl. urĭ (d. germ.) substantiv neutrufalbala

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivapel

vapel  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vapel vapelul
plural vapeluri vapelurile
genitiv-dativ singular vapel vapelului
plural vapeluri vapelurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z