VANTERÍE s.f. (Franțuzism) Laudă exagerată. ♦ Laudă de sine. [Gen. -iei. / < fr. vanterie]. substantiv femininvanterie
vanterie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | vanterie | vanteria |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | vanterii | vanteriei |
plural | — | — |