VANITÓS, -OÁSĂ adj. Trufaș; înfumurat, îngâmfat. [Cf. fr. vaniteux]. adjectivvanitos
vanitós adj. m., pl. vanitóși; f. vanitóasă, pl. vanitóase adjectivvanitos
*vanitós, -oásă adj. (fr. vaniteux, d. vanité, vanitate). Plin de vanitate, deșert: om vanitos. Adv. Cu vanitate: a-țĭ arăta vanitos bogățiile. adjectivvanitos
vanitos a. plin de vanitate: om vanitos. ║ m. cel ce se crede mai presus decât merită. adjectivvanitos
VANITÓS, -OÁSĂ, vanitoși, -oase, adj. Plin de vanitate; orgolios, îngâmfat, înfumurat, trufaș. – Din fr. vaniteux. adjectivvanitos
vanitos adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | vanitos | vanitosul | vanitoasă | vanitoasa |
plural | vanitoși | vanitoșii | vanitoase | vanitoasele | |
genitiv-dativ | singular | vanitos | vanitosului | vanitoase | vanitoasei |
plural | vanitoși | vanitoșilor | vanitoase | vanitoaselor |