vanitos definitie

VANITÓS, -OÁSĂ adj. Trufaș; înfumurat, îngâmfat. [Cf. fr. vaniteux]. adjectivvanitos

VANITÓS, -OÁSĂ adj. plin de vanitate; orgolios, trufaș; înfumurat. (< fr. vaniteux) adjectivvanitos

vanitós adj. m., pl. vanitóși; f. vanitóasă, pl. vanitóase adjectivvanitos

*vanitós, -oásă adj. (fr. vaniteux, d. vanité, vanitate). Plin de vanitate, deșert: om vanitos. Adv. Cu vanitate: a-țĭ arăta vanitos bogățiile. adjectivvanitos

vanitos a. plin de vanitate: om vanitos. ║ m. cel ce se crede mai presus decât merită. adjectivvanitos

VANITÓS, -OÁSĂ, vanitoși, -oase, adj. Plin de vanitate; orgolios, îngâmfat, înfumurat, trufaș. – Din fr. vaniteux. adjectivvanitos