VANITÓS, -OÁSĂ adj. Trufaș; înfumurat, îngâmfat. [Cf. fr. vaniteux]. adjectiv vanitos
VANITÓS, -OÁSĂ adj. plin de vanitate; orgolios, trufaș; înfumurat. (< fr. vaniteux) adjectiv vanitos
vanitós adj. m., pl. vanitóși; f. vanitóasă, pl. vanitóase adjectiv vanitos
*vanitós, -oásă adj. (fr. vaniteux, d. vanité, vanitate). Plin de vanitate, deșert: om vanitos. Adv. Cu vanitate: a-țĭ arăta vanitos bogățiile. adjectiv vanitos
vanitos a. plin de vanitate: om vanitos. ║ m. cel ce se crede mai presus decât merită. adjectiv vanitos
VANITÓS, -OÁSĂ, vanitoși, -oase, adj. Plin de vanitate; orgolios, îngâmfat, înfumurat, trufaș. – Din fr. vaniteux. adjectiv vanitos
| vanitos adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | vanitos | vanitosul | vanitoasă | vanitoasa |
| plural | vanitoși | vanitoșii | vanitoase | vanitoasele | |
| genitiv-dativ | singular | vanitos | vanitosului | vanitoase | vanitoasei |
| plural | vanitoși | vanitoșilor | vanitoase | vanitoaselor | |