vanitate definitie

credit rapid online ifn

VANITÁTE s.f. Ambiție deșartă și trufașă; trufie, înfumurare, îngâmfare. ♦ Deșertăciune. [Cf. lat. vanitas, fr. vanité]. substantiv femininvanitate

VANITÁTE s. f. ambiție deșartă și trufașă; orgoliu, trufie, înfumurare, îngâmfare. ◊ deșertăciune. (< fr. vanité, lat. vanitas) substantiv femininvanitate

credit rapid online ifn

vanitáte s. f., g.-d. art. vanitắții; (lucruri zadarnice) pl. vanitắți substantiv femininvanitate

*vanitáte f. (lat. vánitas, -átis). Caracteru de a fi van saŭ vanitos, deșertăcĭune: vanitatea gloriiĭ, vanitatea celor ce umblă după decorațiunĭ. Lucru van: a disprețui vanitățile. substantiv femininvanitate

vanitate f. deșertăciune: vanitatea vanităților. substantiv femininvanitate

VANITÁTE, (2) vanități, s. f. 1. Ambiție neîntemeiată; dorință de a face impresie; orgoliu, trufie, îngâmfare, înfumurare. 2. (La pl.) deșertăciune, zădărnicie. – Din fr. vanité, lat. vanitas, -atis. substantiv femininvanitate

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivanitate

vanitate  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vanitate vanitatea
plural vanități vanitățile
genitiv-dativ singular vanități vanității
plural vanități vanităților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z