VANILINĂ s.f. Substanță albă, sub formă de cristale, cu parfum specific, care apare la suprafața păstăilor fermentate și uscate de vanilie. Se produce și sintetic, ca înlocuitor pentru cea veritabilă, ambele produse fiind utilizate ca aromatizant. substantiv femininvanilină
VANILÍNĂ s.f. Substanță organică aromată care se extrage din fructul vaniliei și care se poate prepara și sintetic. [< fr. vanilline]. substantiv femininvanilină
VANILÍNĂ s. f. substanță organică foarte aromată, din fructul vaniliei, care se poate prepara și sintetic, folosită în alimentație și parfumerie. (< fr. vanilline) substantiv femininvanilină
vanilínă s. f., g.-d. art. vanilínei substantiv femininvanilină
VANILÍNĂ s. f. Substanță organică foarte aromată care se extrage din fructul de vanilie (1) sau care se obține pe cale sintetică, folosită în alimentație și în parfumerie. – Din fr. vanilline. substantiv femininvanilină
vanilină | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | vanilină | vanilina |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | vaniline | vanilinei |
plural | — | — |