vandrălắu (-ắi), s. m. – Haimana, golan. – Var. vandraș, vandroc(aș). Mag. vándor(ló), cf. Candrea; dar probabil apropiat fonetic de handrălău. În Trans. și Banat. substantiv masculinvandrălău
vandralău | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | vandralău | vandralăul |
plural | vandralăi | vandralăii | |
genitiv-dativ | singular | vandralău | vandralăului |
plural | vandralăi | vandralăilor |