www.ReduPedia.ro
Definitie vană - ce inseamna vană - Dex Online

vană definitie

VAN s.n. Trăsură închisă pentru transportul cailor de curse. [< fr., engl. van]. adjectiv van

VAN1 s. n. trăsură închisă pentru transportul cailor de curse. (< engl., fr. van) adjectiv van

VAN, -Ă adj. 1. Zadarnic, fără rost; lipsit de sens. ◊ În van = zadarnic. 2. Iluzoriu; neîntemeiat. [< it. vano, cf. lat. vanus]. adjectiv van

VAN2, -Ă adj. 1. fără rost; lipsit de sens. ♦ în ~ = în zadar. 2. iluzoriu; neîntemeiat. (< it. vano, lat. vanus) adjectiv van

van (-nă), adj. – Zadarnic. Lat. vanus (sec. XIX) sau it. vano; cultism. – Der. vanitate, s. f., din fr. vanité; vanitos, adj., din fr. vaniteux. adjectiv van

van (rar) adj. m., pl. vani; f. vánă, pl. váne adjectiv van

van (în ~) loc. adv. adjectiv van

*van, -ă adj. (lat. vanus). Deșert, zadarnic: pentru vana glorie șĭ-a stricat liniștea. În van, în zadar: a muncit în van. adjectiv van

van a. deșert, zadarnic: cu mâna mea ’n van pe lume lunec EM. adjectiv van

VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Rar) Zadarnic, inutil, fară rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano. adjectiv van

în van loc. adv. adjectiv învan

vánă (-ne), s. f. – (Bucov.) Cadă. Germ. Wanne (Tiktin). substantiv feminin vană

vánă s. f., g.-d. art. vánei; pl. 'vane substantiv feminin vană

VÁNĂ s. f. 1. vas mare, cadă pentru îmbăiat sau pentru spălat rufe. 2. dispozitiv de deschidere, închidere sau reglare a debitului unui lichid dintr-o conductă. (< germ. Wanne) substantiv feminin vană

VÁNĂ, vane, s. f. 1. Vas mare (de tablă, de lemn, de faință etc.) pentru îmbăiat sau (rar) pentru spălat rufe; cadă. 2. Dispozitiv montat pe traseul ori la capătul unei conducte, care servește la deschiderea, la întreruperea sau la reglarea circulației unui fluid. – Din germ. Wanne. substantiv feminin vană

vîná (-néz, -át), vb.1. A urmări, a prinde sau a ucide animale. – 2. A pescui. – 3. A urmări, a pretinde. – Mr. avin(are). Lat. vēnāri, prin intermediul unei forme vulgare *vēnāre (Pușcariu 1895; REW 9186); cf. fr. vener, prov., cat. venar.Der. vînat, s. n. (vînătoare, ceea ce se vînează); mr. avinat, poate direct din lat. vēnātus (Pușcariu 1889; REW 9189), cf. cat. venat, sp. venado, port. veado; vînătoare, s. f. (vînat; pescuit), megl. vănătoari; vînător, s. m. (persoană care vînează; înv., unitate militară în Munt., formată din 500 călăreți și 500 pedestrași; pescar; Arg., controlor de tren), poate direct din lat. vēnātōr (REW 9188), cf. prov., v. sp. venador, fr. veneur; vînătoresc, adj. (de vînători); vînătorie, s. f. (vînătoare); vînătură, s. f. (vînat). temporar vîna

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului vană

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z