VAN, -Ă adj. 1. Zadarnic, fără rost; lipsit de sens. ◊ În van = zadarnic. 2. Iluzoriu; neîntemeiat. [< it. vano, cf. lat. vanus]. adjectivvan
VAN2, -Ă adj. 1. fără rost; lipsit de sens. ♦ în ~ = în zadar. 2. iluzoriu; neîntemeiat. (< it. vano, lat. vanus) adjectivvan
van (-nă), adj. – Zadarnic. Lat. vanus (sec. XIX) sau it. vano; cultism. – Der. vanitate, s. f., din fr. vanité; vanitos, adj., din fr. vaniteux. adjectivvan
van (rar) adj. m., pl. vani; f. vánă, pl. váne adjectivvan
van (în ~) loc. adv. adjectivvan
*van, -ă adj. (lat. vanus). Deșert, zadarnic: pentru vana glorie șĭ-a stricat liniștea. În van, în zadar: a muncit în van. adjectivvan
VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Rar) Zadarnic, inutil, fară rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano. adjectivvan
în van loc. adv. adjectivînvan
Van-Dyck (Antoniu) m. (cit. Van-daik), celebru pictor și gravor flamand; portretele sale sunt capodopere admirabile (1599-1641). temporarvandyck
van adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | van | vanul | vană | vana |
plural | vani | vanii | vane | vanele | |
genitiv-dativ | singular | van | vanului | vane | vanei |
plural | vani | vanilor | vane | vanelor |