VALABILIZÁ vb. I. tr. A face valabil. [Cf. fr. valabiliser]. verb tranzitivvalabiliza
valabilizare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | valabilizare | valabilizarea |
plural | valabilizări | valabilizările | |
genitiv-dativ | singular | valabilizări | valabilizării |
plural | valabilizări | valabilizărilor |