vájnic adj. m., pl. vájnici; f. vájnică, pl. vájnice adjectiv vajnic
vájnic, -ă adj. (rus. vážnyĭ, greŭ, important, însemnat, d. vága, balanță, d. vgerm. wâga, ngerm. wage; vážnĕa, balanță publică, vážnik, cîntăritor oficial, pazarnic, vážnostĭ, gravitate, importanță). Strașnic, violent, impetuos: hoț vajnic, ploaĭe vajnică, afacerĭ vajnice. adjectiv vajnic
vajnic a. 1. strașnic: călduri vajnice; 2. fig. important: niște trebi vajnice a ocârmuirii AL. [Rus. VAJNĬI, de greutate, însemnat]. adjectiv vajnic
VÁJNIC, -Ă, vajnici, -ce, adj. 1. Energic, viguros, puternic; aprig, dârz; grozav, cumplit. 2. Important, grav, serios; (rar, despre oameni) de seamă; marcant, ilustru. – Din rus. vajnîi, ucr. vajnyi. adjectiv vajnic
| vajnic adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | vajnic | vajnicul | vajnică | vajnica |
| plural | vajnici | vajnicii | vajnice | vajnicele | |
| genitiv-dativ | singular | vajnic | vajnicului | vajnice | vajnicei |
| plural | vajnici | vajnicilor | vajnice | vajnicelor | |