vaitău definitie

vaitắu (-táie), s. n. – Vas cu care morarul separă uiumul. Sb. vajda „beneficiu”, cf. faidă. substantiv neutruvaitău

VĂITẮU, văitaie, s. n. (Reg.) Vas mic, făcut din scoarță de fag, cu care se vămuiesc cerealele la moară. substantiv neutruvăitău

văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm verb tranzitivvăita

2) váĭet (mă) și (maĭ des) vaĭt, a -á v. refl. (d. vaĭ; alb. vaĭtónĭ). Scot strigăte de durere saŭ de întristare: plîngea și se văita că nu maĭ poate suferi. – Și mă vaĭer, a se văĭera (după șuĭer) la Barac. Dos. și´n P. P. verb tranzitivvaĭet

VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. verb tranzitivvăita

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivaitău

vaitău		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	vaitău	vaităul
nominativ-acuzativ	plural	vaitaie	vaitaiele
genitiv-dativ	singular	vaitău	vaităului
genitiv-dativ	plural	vaitaie	vaitaielor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z