vaitău definitie

credit rapid online ifn

vaitắu (-táie), s. n. – Vas cu care morarul separă uiumul. Sb. vajda „beneficiu”, cf. faidă. substantiv neutruvaitău

VĂITẮU, văitaie, s. n. (Reg.) Vas mic, făcut din scoarță de fag, cu care se vămuiesc cerealele la moară. substantiv neutruvăitău

credit rapid online ifn

văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm verb tranzitivvăita

2) váĭet (mă) și (maĭ des) vaĭt, a v. refl. (d. vaĭ; alb. vaĭtónĭ). Scot strigăte de durere saŭ de întristare: plîngea și se văita că nu maĭ poate suferi. – Și mă vaĭer, a se văĭera (după șuĭer) la Barac. Dos. și´n P. P. verb tranzitivvaĭet

VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. verb tranzitivvăita

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivaitău

vaitău   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vaitău vaităul
plural vaitaie vaitaiele
genitiv-dativ singular vaitău vaităului
plural vaitaie vaitaielor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z