vaier definitie

váier s. n., pl. váiere substantiv neutruvaier

váĭer, V. vaĭet. substantiv neutruvaĭer

1) váĭet n., pl. e (d. vaĭ). Lamentațiune, strigăt de durere saŭ de întristare: vaĭetele uneĭ mame căreĭa ĭ-a murit copilu. – La Al. și Em. vaĭer (după șuĭer). substantiv neutruvaĭet

vaier n. Mold. vaiet: un vaier care sufletul pătrunde Al. [Tras din vai]. substantiv neutruvaier

VÁIER, vaiere, s. n. Tânguire (prelungă), vaiet. ♦ Suferință, durere. – Din văiera (derivat regresiv). substantiv neutruvaier

2) váĭet (mă) și (maĭ des) vaĭt, a -á v. refl. (d. vaĭ; alb. vaĭtónĭ). Scot strigăte de durere saŭ de întristare: plîngea și se văita că nu maĭ poate suferi. – Și mă vaĭer, a se văĭera (după șuĭer) la Barac. Dos. și´n P. P. verbvaĭet

văierá (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se váieră, 1 pl. ne văierắm; conj. prez. 3 să se váiere verbvăiera

văierà v. a se văieta: geme și se vaieră. verbvăierà

VĂIERÁ, váier, vb. I. Refl. (înv. și reg.) A se văita. [Pr.: vă-ie-] – Din vai (după șuiera, fluiera etc.). verbvăiera

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivaier

vaier substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	vaier	vaierul
nominativ-acuzativ	plural	vaiere	vaierele
genitiv-dativ	singular	vaier	vaierului
genitiv-dativ	plural	vaiere	vaierelor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z