www.ReduPedia.ro
Definitie vai - ce inseamna vai - Dex Online

vai definitie

vai interj. invariabil vai

vaĭ interj. de durere, regret, amenințare și regret (lat. vae, it. guai, alb. bg. sîrb. turc. vaĭ, litv. wai, germ. we): Vaĭ, ce nenorocire ! Vaĭ, săracu ! Vaĭ de ceĭ învinșĭ ! Vaĭ de capu tăŭ ! Vaĭ și amar de tine ! Vaĭ voŭă, fariseilor ! (Ev.). Vaĭ de bogăția luĭ ! Cu chiŭ, cu vaĭ, cu mare anevoință: am ajuns cu chiŭ, cu vaĭ. Ca vaĭ de (superlativu răuluĭ): ostenit ca vaĭ de el, ca vaĭ de capu luĭ, ca vaĭ de lume, o casă ca vaĭ de ĭa [!], ca vaĭ de capu eĭ ! V. ŭa. invariabil vaĭ

vai! int. exprimă: 1. o durere, o părere de rău: vai de cei învinși! 2. un blestem: vai și amar de tine ! 3. 0 anevoință: cu chin, cu vai! 4. superlativul răului: ostenit ca vai de el! [Lat. VAE]. invariabil vai

vái interj. – Exprimă durerea sau suferința. – Mr. vai. Creație expresivă, cf. lat. vae (REW 9126; Pascu, I, 182; der. directă nu este posibilă), ngr. βαί (Ronzevalle 170), ebr. way, alb., bg., sb. vaj, it. guai. Este dubletul lui vah, interj. din tc. vah, ngr. βάχ (Tiktin). – Der. valeu (var. vaileu, vaileo), interj. (vai), cu l expresiv, cf. auaoleu; vaiet (var. vaet, va(i)er), s. n. (vai, plîngere, jelanie); văita (var. vă(i)eta, vă(i)era), vb. refl. (a se plînge, a se tîngui), uz general (ALR, I, 139; legătura cu alb. vajtoń, cf. Philippide, II, 740 și Candrea, nu pare directă); văicări (var. văicăra), vb. refl. (a se plînge, a se tîngui), probabil cu alterarea suf. expresiv -li sau -ni, cf. bondăni, bondări (prezența lui c nu este clară, cf. bg. vaikam); văicăreală (var. văicăritură, văitătură), s. f. (tînguit, lamentare); văina, vb. refl. (a se plînge), prin contaminare cu căina (Tiktin). Legătura lui a se văita cu lat. vagĭtāre nu este posibilă, cf. REW 9126. invariabil vai

VAI interj. Cuvânt care exteriorizează sentimente (intense) de: a) durere, suferință, deprimare, deznădejde; b) compătimire, milă, regret, necaz, ciudă; c) bucurie, plăcere, admirație, entuziasm; d) nerăbdare; e) surpriză. Loc. adj. și adv. (Substantivat) Ca vai de lume = (care se află) într-o stare foarte rea, în ultimul grad; (care este) foarte rău, foarte prost. ♦ (Substantivat, n.) Tânguire, plânset, strigăt jalnic; p. ext. suferința, durere. Expr. A fi vai (și amar) de... = a fi rău de cineva, a se afla într-o situație grea, jalnică. Cu chiu, cu vai sau cu chiu și vai = cu mare greutate, după multă osteneală; abia-abia. – Cf. lat. vae. invariabil vai

cu chiu, cu vai expr. cu greu, cu mari eforturi. invariabil cuchiu

Vai-de-ei pl. sat în jud. Gorjiu, unde se fabrică pietre de moară. invariabil vaideei

a o duce ca vai de lume expr. a avea o situație materială precară. invariabil aoducecavaidelume

vále s. f., art. válea, g.-d. art. văíi; pl. văi substantiv feminin vale

vale f. 1. spațiu între doi munți; la vale, coborând muntele în jos, mai departe: ce mai la deal la vale? pentru ce atâta zăbavă sau șovăire? 3. fig. valea lacrimilor, pământul, în raport cu cerul. [Lat. VALLIS]. V. calea-valea. substantiv feminin vale

vále (vắi), s. f.1. Depresiune. – 2. Luncă, bazin. – 3. Rîu, curent. – 4. Partea de jos. – Mr. vale, megl. vali, istr. vǫle. Lat. vallis (Pușcariu 1854; REW 9134), cf. it., sp., port. valle, fr. val, cat. vall.Der. devale, adv. (în jos, în partea joasă a unei văi sau a unei regiuni muntoase), cf. fr. dévaler, cat. devall; văios, adj. (plin de văi și rîpe); văiugă, s. f. (Mold. vale); vălcea (var. vîlcea, vîlcel), s. f. (vale mică; pîrîu), cu suf. dim. -cea (Pușcariu 1853; Iordan, Dift., 59 și Candrea, din lat. vallĭcĕlla); vălean, s. m. (locuitor al unei regiuni joase). – Din rom. provin bg. válog (Capidan, Raporturile, 234), sb. vala. substantiv feminin vale

vále f., pl. văĭ (lat. vallis, it. sp. pg. valle, pv. fr. val). Mare adîncătură între munțĭ orĭ între dealurĭ: văile Carpaților, valea Dunăriĭ. Pripor, scoborîș: încet cu calu, c´aicĭ e vale. Vale a lacrămilor, a plîngeriĭ, regiune a nenorociriĭ față de alta maĭ fericită (de ex., față de paradis). La vale, în scoborîre (pe un drum de uscat orĭ pe un rîŭ): e ușor de mers la vale, plutele merg pe Siret la vale pînă la Galațĭ. Maĭ jos de: Galațiĭ sînt la vale de Brăila. De vale, V. devale. Calea-valea, așa maĭ merge, se poate, e admisibil: să mă duc călare, calea valea. Dar pe jos, e greŭ ! Ce maĭ la deal, la vale ? ce să maĭ perdem [!] timpu, ce să maĭ vorbim în zadar: Ce maĭ la deal la vale: pune masa !Greŭ la deal, răŭ la vale, e greŭ și așa, și așa. A lua la vale (după un vechĭ obiceĭ de a duce pe cineva la rîŭ și a-l muĭa în apă), a lua de sus, a lua în rîs, a considera inferior: nu te lăsa să te ĭa la vale ! substantiv feminin vale

VÁLE, văi, s. f. 1. Formă negativă de relief, formată prin acțiunea unei ape curgătoare sau a unui ghețar. ◊ (Bis.) Valea plângerii (sau a lacrimilor) = Pământul considerat ca loc al suferințelor și al durerii, în raport cu cerul. Loc. adj. și adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare. ◊ Loc. adv. La vale = la coborâș; în jos; în josul apei. De vale = la capătul coborâșului, acolo unde începe valea; mai departe (în sensul coborârii). ◊ Expr. (Fam.) A-și lua valea = a pleca, a fugi (de undeva). ♦ (Fam.; cu valoare de interj.; art.) Pleacă! plecați (imediat)! 2. (Reg.) Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. – Lat. vallis. substantiv feminin vale

valea! interj. (vulg.) pleacă!, fugi! substantiv feminin valea

Hațeg (Hátzeg) n. 1. (Muntele) porțiune a Carpaților cu piscul Retezatul; 2. (Valea), șes frumos spre N. de muntele cu acelaș nume, udat de râul Streiu; 3. orășel ardelenesc pe Streiu: 2598 loc. (dintre cari 1996 români). substantiv feminin hațeg

de vále (referitor la vale) prep. + s. f. (e vorba ~, nu de deal) substantiv feminin devale

Bolintin (din Vale) n. sat în județul Ilfov; locul natal al lui Bolintineanu; 1350 loc. substantiv feminin bolintin

Gura-Văii f. numită și Golul sau Insula Banului, cea mai însemnată insulă a Dunării în jud. Mehedinți, importantă pentru apărarea defileului Vârciorova; 2. afluent al Oltului; 3. localitate în Mehedinți cu o carieră de gresie calcaroasă, cea mai bună piatră de construcțiune din țară. substantiv feminin guravăii

Răsboieni pl. 1. sau Valea-Albă, sat în jud. Neamțu, cu 3200 loc., celebru prin victoria lui Ștefan cel Mare asupra Turcilor (1476); 2. mânăstire zidită după repurtarea acestei victorii. substantiv feminin răsboieni

Valea-Albă f. V. Răsboieni. substantiv feminin valeaalbă

calea-valea adv. binișor, suportabil: până aci calea-valea. [Lit. calea e vale sau drumul e oblu]. substantiv feminin caleavalea

a-și lua valea expr. a pleca, a fugi de undeva. substantiv feminin așiluavalea

Valea-Racovei f. V. Podu-Înalt. substantiv feminin valearacovei

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului vai

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z