VAGONÉT s.n. Vagon mic care circulă pe o linie ferată îngustă, folosită mai ales la lucrări forestiere sau în fabrici, pe șantiere etc. [Var. vagonetă s.f. / < fr. wagonnet]. substantiv neutruvagonet
VAGONÉT s. n. vagon mic care circulă pe o cale ferată îngustă (la lucrări forestiere sau în fabrici, pe șantiere etc.). (< fr. wagonnet) substantiv neutruvagonet
vagonét s. n., pl. vagonéte substantiv neutruvagonet
*vagonét n., pl. e (fr. wagonnet). Vagon mic de cărat pămînt și altele la terasamente și al căruĭ coș se poate răsturna ca să se deșerte. substantiv neutruvagonet
vagonet n. vagon mic întrebuințat în antreprize de lucrări. substantiv neutruvagonet
VAGONET, vagonete, s. n. Vagon (1) de dimensiuni mici, care circulă pe șine cu ecartament îngust, folosit pentru transportul de materiale la lucrări forestiere și de terasament, în fabrici, în mine, pe șantiere etc. ♦ Vehicul de funicular care circulă suspendat pe un cablu. – Din fr. wagonnet. substantiv neutruvagonet
vagonet substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | vagonet | vagonetul |
plural | vagonete | vagonetele | |
genitiv-dativ | singular | vagonet | vagonetului |
plural | vagonete | vagonetelor |