vagabondare definitie

credit rapid online ifn

VAGABONDÁRE s.f. Acțiunea de a vagabonda; vagabondaj. [< vagabonda]. substantiv femininvagabondare

vagabondáre s. f., g.-d. art. vagabondắrii; pl. vagabondắri substantiv femininvagabondare

credit rapid online ifn

VAGABONDÁRE, vagabondări, s. f. Acțiunea de a vagabonda; vagabondaj. – V. vagabonda. substantiv femininvagabondare

VAGABONDÁ vb. I. intr. A rătăci fără țintă ca (un) vagabond; a trăi ca (un) vagabond. [< fr. vagabonder]. verbvagabonda

VAGABONDÁ vb. intr. 1. a rătăci fără țintă, a trăi ca (un) vagabond. 2. (fig.; despre gânduri, imaginație) a trece, fără încetare, de la un lucru la altul. (< fr. vagabonder) verbvagabonda

vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză verbvagabonda

vagabondà v. a fi vagabond. verbvagabondà

VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. verbvagabonda

*vagabondéz v. intr. (fr. vagabonder). Defav. Umblu haĭmana, trăĭesc ca vagabond. verbvagabondez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivagabondare

vagabondare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vagabondare vagabondarea
plural vagabondări vagabondările
genitiv-dativ singular vagabondări vagabondării
plural vagabondări vagabondărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z