www.ReduPedia.ro
Definitie vagabonda - ce inseamna vagabonda - Dex Online

vagabonda definitie

VAGABÓND, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care rătăcește fără rost; (cel) care nu are domiciliu, loc stabil de așezare, meserie precisă, existență stabilă. ♦ (Fig.) Nestatornic, inconstant. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [< fr. vagabond, it. vagabondo < lat. vagabondus < vagari – a rătăci]. adjectiv vagabond

vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde adjectiv vagabond

VAGABÓND, -Ă adj., s. m. f. (om, animal) care rătăcește fără rost; (cel) care nu are domiciliu, ocupație, existență stabilă. ◊ (fig.) nestatornic. inconstant. ◊ (om) de nimic, fără căpătâi. (< fr. vagabond, lat. vagabundus) adjectiv vagabond

VAGABOND bagabei, boschetar, chiștocar, ecologist, fomist, goldan, marțafoi, plimbăreț, tomberonist, ulițar. adjectiv vagabond

*vagabónd, -ă adj. și s. (fr. vagabond, d. lat. vagabundus, care vine d. vagari, a rătăci. V. vag). Defav. Haĭmana, om fără domiciliŭ: un pungaș vagabond, un vagabond. – Vulg. bagabont. V. nomad. adjectiv vagabond

vagabond a. 1. care rătăcește încoace și încolo; 2. fig. dezordonat, neînfrânat: imaginațiune vagabondă. ║ m. om fără domiciliu, fără mijloace de traiu. adjectiv vagabond

VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fară țintă; (om) fară ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. adjectiv vagabond

VAGABONDÁ vb. I. intr. A rătăci fără țintă ca (un) vagabond; a trăi ca (un) vagabond. [< fr. vagabonder]. verb vagabonda

VAGABONDÁ vb. intr. 1. a rătăci fără țintă, a trăi ca (un) vagabond. 2. (fig.; despre gânduri, imaginație) a trece, fără încetare, de la un lucru la altul. (< fr. vagabonder) verb vagabonda

vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză verb vagabonda

vagabondà v. a fi vagabond. verb vagabondà

VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. verb vagabonda

*vagabondéz v. intr. (fr. vagabonder). Defav. Umblu haĭmana, trăĭesc ca vagabond. verb vagabondez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului vagabonda

vagabonda   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) vagabonda vagabondare vagabondat vagabondând singular plural
vagabondând vagabondați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) vagabondez (să) vagabondez vagabondam vagabondai vagabondasem
a II-a (tu) vagabondezi (să) vagabondezi vagabondai vagabondași vagabondaseși
a III-a (el, ea) vagabondea (să) vagabondai vagabonda vagabondă vagabondase
plural I (noi) vagabondăm (să) vagabondăm vagabondam vagabondarăm vagabondaserăm
a II-a (voi) vagabondați (să) vagabondați vagabondați vagabondarăți vagabondaserăți
a III-a (ei, ele) vagabondea (să) vagabondeze vagabondau vagabonda vagabondaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z