vagabonda definitie
- Vezi aici mai multe rimevagabonda
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuva
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuvag
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuda
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunda
VAGABÓND, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care rătăcește fără rost; (cel) care nu are domiciliu, loc stabil de așezare, meserie precisă, existență stabilă. ♦ (Fig.) Nestatornic, inconstant. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [< fr. vagabond, it. vagabondo < lat. vagabondus < vagari – a rătăci]. adjectivvagabond
vagabónd adj. m., s. m., pl. vagabónzi; adj. f., s. f. vagaboándă, pl. vagaboánde adjectivvagabond
VAGABÓND, -Ă adj., s. m. f. (om, animal) care rătăcește fără rost; (cel) care nu are domiciliu, ocupație, existență stabilă. ◊ (fig.) nestatornic. inconstant. ◊ (om) de nimic, fără căpătâi. (< fr. vagabond, lat. vagabundus) adjectivvagabond
VAGABOND bagabei, boschetar, chiștocar, ecologist, fomist, goldan, marțafoi, plimbăreț, tomberonist, ulițar. adjectivvagabond
*vagabónd, -ă adj. și s. (fr. vagabond, d. lat. vagabundus, care vine d. vagari, a rătăci. V. vag). Defav. Haĭmana, om fără domiciliŭ: un pungaș vagabond, un vagabond. – Vulg. bagabont. V. nomad. adjectivvagabond
vagabond a. 1. care rătăcește încoace și încolo; 2. fig. dezordonat, neînfrânat: imaginațiune vagabondă. ║ m. om fără domiciliu, fără mijloace de traiu. adjectivvagabond
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fară țintă; (om) fară ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabóndă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. adjectivvagabond
VAGABONDÁ vb. I. intr. A rătăci fără țintă ca (un) vagabond; a trăi ca (un) vagabond. [< fr. vagabonder]. verbvagabonda
VAGABONDÁ vb. intr. 1. a rătăci fără țintă, a trăi ca (un) vagabond. 2. (fig.; despre gânduri, imaginație) a trece, fără încetare, de la un lucru la altul. (< fr. vagabonder) verbvagabonda
vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză verbvagabonda
vagabondà v. a fi vagabond. verbvagabondà
VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder. verbvagabonda
*vagabondéz v. intr. (fr. vagabonder). Defav. Umblu haĭmana, trăĭesc ca vagabond. verbvagabondez
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluivagabonda
| vagabonda verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)vagabonda | vagabondare | vagabondat | vagabondând | singular | plural | ||
| vagabondând | vagabondați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | vagabondez | (să)vagabondez | vagabondam | vagabondai | vagabondasem | |
| a II-a (tu) | vagabondezi | (să)vagabondezi | vagabondai | vagabondași | vagabondaseși | ||
| a III-a (el, ea) | vagabondează | (să)vagabondai | vagabonda | vagabondă | vagabondase | ||
| plural | I (noi) | vagabondăm | (să)vagabondăm | vagabondam | vagabondarăm | vagabondaserăm | |
| a II-a (voi) | vagabondați | (să)vagabondați | vagabondați | vagabondarăți | vagabondaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | vagabondează | (să)vagabondeze | vagabondau | vagabondară | vagabondaseră | ||