vadră definitie

vádră (-védre), s. f. – 1. Măsură de capacitate egală cu zece ocale sau cu 12,88 litri în Munt. și 15,2 litri în Mold. – 2. (Olt.) Găleată, căldare. – 3. Un anumit dans popular. – Megl. veadră. Sl. vĕdro (Miklosich, Lexicon, 120; Cihac, II, 442; Conev 63), cf. bg. vĕdro, sb., cr. vedro, rus. vedró, mag. veder, alb. vedrë ngr. βέδρον (Meyer, Neugr. St., II, 16). Este dubletul lui bedearcă, s. f. (strachină de lemn), în Trans., din mag. vederke ‹ veder (Drăganu, Dacor., VIII, 135). – Der. vădrărit (var. vădrit, vedrit), s. n. (măsură de capacitate, dare pe vînzarea vinului, stabilită în Mold. în 1706). substantiv femininvadră

vádră (va-dră) s. f. g.-d. art. védrei; pl. védre substantiv femininvadră

védre, pl. d. vadră. substantiv femininvedre

vádră și (Trans. des) veádră f., pl. vedre (vsl. bg. vĭedro [de unde și alb. vedră, ngr. Epir védra, turc. vedre, ung. veder], rudă cu vgr. ῾ydría, urcĭor). O veche măsură de capacitate p. lichide egală cu zece oca (în litri: 15,2 în Mold. și 12,88 în Munt. Înlocuită azĭ pin [!] decalitru). Vasu cu care se măsura această cantitate. Olt. Găleată, cĭutură: un puț cu doŭă vedre. substantiv femininvadră

vadră f. 1. găleată puțin adâncă: puț cu două vedre; 2. măsură de capacitate pentru lichide în valoare de zece ocale (15 sau 13 litri): vadră cu vadră face balerca AL.; 3. vas mare, hârdău. [Slav. VĬEDRO, urcior]. substantiv femininvadră

VÁDRĂ, vedre, s. f. 1. Veche unitate de măsură a capacității, folosită pentru lichide, echivalentă cu circa zece ocale (astăzi cu circa 10 litri). 2. Vas de lemn sau de metal cu care se scoate apa din fântână, în care se păstrează sau cu care se transportă diferite lichide. – Din sl. vĕdro. substantiv femininvadră