vaccin definitie

VACCÍN- v. vaccino-. substantiv neutruvaccin

VACCÍN s.n. Preparat biologic care conține anumiți viruși atenuați și care este inoculat unui individ în scop preventiv sau curativ împotriva unei boli infecțioase sau virulente. ♦ Urmă lăsată pe corp de o vaccinare. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. vaccin, cf. lat. vaccinus]. substantiv neutruvaccin

VACCÍN¹ s. n. preparat biologic din microbi sau toxine atenuate, care este inoculat în organism în scopul obținerii imunității. ◊ urmă lăsată pe corp de o vaccinare. (< fr. vaccin, lat. vaccinus) substantiv neutruvaccin

VACCIN²(O)- elem. „vaccin, vaccinare”. (< fr. vaccin/o/-, cf. lat. vaccinus) substantiv neutruvaccin

vaccín (preparat medical) s. n., pl. vaccínuri substantiv neutruvaccin

*vaccín n., pl. urĭ (d. lat. vaccinus, de vacă, luat ca subst. subînț. virus). Substanța care ți se inoculează ca să te imunizeze contra uneĭ boale: Pasteur a descoperit vaccinu contra turbăriĭ. Un ser care provine de la o pustulă care se dezvoltă pe ugeru uneĭ vacĭ bolnave de vărsat și care, inoculat, te apără de vărsat. – Descoperitoru vaccinuluĭ, medicu Englez Jenner, care, în 1786, după doŭă-zecĭ de anĭ de observațiune, o dădu lumiĭ. P. această binefacere, parlamentu l-a răsplătit cu 500,000 de francĭ. Mulțĭ aŭ combătut vaccina [!] la început, ĭar azĭ toată lumea a adoptat-o. substantiv neutruvaccin

vaccin n. altoiu, virus dela ugerul vacilor ce are proprietatea de a feri de vărsat: vaccinul a fost descoperit în 1796 de medicul englez Jenner. substantiv neutruvaccin

VACCÍN, vaccinuri, s. n. 1. Produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreții microbiene, care se administrează prin injecții sau pe cale bucală unui om ori unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecțioase) sau curativ. 2. Administrare a unui vaccin (1); vaccinare. 3. (Concr.) Urmă, semn, cicatrice rămasă pe corp în urma administrării unui vaccin (1). – Din fr. vaccin, lat. vaccinus. Cf. it. vaccino. substantiv neutruvaccin