VACÁNT, -Ă adj. 1. Neocupat de nimeni; liber. 2. (Despre o succesiune) Care nu este reclamată de succesori, deși s-a deschis. [< fr. vacant, cf. lat. vacans]. adjectivvacant
VACÁNT, -Ă adj. 1. (despre un post, o funcție) neocupat; liber. 2. (despre o succesiune) care nu este reclamată de succesori (2). (< fr. vacant, lat. vacans) adjectivvacant
vacánt adj. m., pl. vacánți; f. vacántă, pl. vacánte adjectivvacant
*vacánt, -ă adj. (lat. vácans, -ántis; fr. vacant). Liber, neocupat (vorbind de locurĭ): un post vacant. adjectivvacant
vacant a. care nu e ocupat (vorbind mai ales de funcțiuni): loc vacant. adjectivvacant
VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fară titular; liber. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care nu este reclamat de moștenitori. – Din fr. vacant, lat. vacans, -ntis. adjectivvacant
vacant adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | vacant | vacantul | vacantă | vacanta |
plural | vacanți | vacanții | vacante | vacantele | |
genitiv-dativ | singular | vacant | vacantului | vacante | vacantei |
plural | vacanți | vacanților | vacante | vacantelor |