a fi / a veni de la coada vacii expr. a fi / a veni de la țară. substantiv femininafi
vacă (bună) de muls expr. persoană / situație de care se profită pentru a obține foloase materiale. substantiv femininvacă
vacă f. femeiușca taurului; vaca Domnului, coccinelă. [Lat. VACCA]. substantiv femininvacă
vacă, vaci s. f. (peior.) 1. femeie grasă și leneșă 2. femeie proastă și nesimțită substantiv femininvacă
vácă f., pl. vacĭ (lat. vacca, it. vacca, pv. sp. pg. vaca, fr. vache. V. vaccin). Femela bouluĭ, principalu animal care dă lapte de băut: brînză de vacĭ, brînză de vacă. Fig. Iron. Om prost orĭ femeĭe proastă: ce vacă ! Vaca Domnuluĭ, buburuz. Ca vaca la poarta noŭă. V. poartă. substantiv femininvacă
!píta-vácii (plantă) s. f. art., g.-d. art. pítei-vácii substantiv femininpita
vácă (-ci), s. f. – 1. Femela taurului. – 2. Morman de pămînt în jocul numit petrec. – Mr., megl. vacă, istr. vǫke. Lat. vacca (Pușcariu 1848; REW 9109), cf. it. vacca, prov., cat., sp. vaca, fr. vache. Pentru sensul 2, cf. poarcă. – Der. văcar, s. m. (păzitor de vaci), mr. văcar, poate direct din lat. vaccarĭus, cf. it. vaccaro; văcăreasă, s. f. (femeie care păzește vacile); văcăreață (var. văcărie), s. f. (staul de vaci); văcărel, s. m. (pasăre, Charadrius pluvialis); văcărică, s. f. (săpunariță, Saponaria vaccaria); văcăriță, s. f. (văcăreasă; codobatură, Motacilla flava; săpunariță); văcărit, s. n. (dare pe vite, stabilită în Munt. în 1688 și în Mold. în 1689). – Der. neol. vaccin, s. n., din fr. vaccin, cf. mr. vățină, din ngr. βατσίνα; vaccina, vb. (a face un vaccin); vaccinator, s. m. (persoană care vaccinează); vaccinați(un)e, s. f. (vaccinare). – Din. rom. provine rut. vakar (Miklosich, Wander., 20; Candrea, Elemente, 400). Cf. vecin. substantiv femininvacă
VÁCĂ, vaci, s. f. 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p. restr. carnea acestui animal, folosită ca aliment; p. genei: came de bovine, ◊ Expr. S-a dus bou și a venit (sau s-a întors) vacă, se spune, ironic, despre un om care a plecat să se instruiască sau să se lămurească într-o problemă și care s-a întors mai puțin instruit sau lămurit decât plecase. ◊ Vacă (bună) de muls = persoană sau situație de care cineva abuzează, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase și leneșe sau proaste). 2. Compuse: vacă-de-mare = morsă; vaca-Domnului = insectă lată și lunguiață, cu aripile superioare de culoare roșie cu două puncte negre (Pyrrhocoris apterus). – Lat. vacca. substantiv femininvacă
!hrána-vácii (plantă) s. f. art., g.-d. art. hránei-vácii substantiv femininhrana
razachíe f. (turc. razaki, d. ar. rezaki, care vine d. rez, butuc de viță; ngr. razaki, bg. sîrb. vazakija). Un fel de strugurĭ cu boabele maĭ lungĭ chear de cît [!] la poama coarnă și numițĭ și țîța vaciĭ saŭ țîța capreĭ. Adj. Un strugure razachiŭ, – Și rez- (1792). substantiv femininrazachie
coáda-vácii (plantă) s. f. art., g.-d. art. cózii-vácii substantiv feminincoadavacii
cúpa-vácii (plantă) s. f. art., g.-d. art. cúpei-vácii substantiv feminincupa-vacii
lumînărícă f., pl. ele. Lumînare mică (pl. ĭcĭ la NPl. Ceaur, 11). Un joc copilăresc (cu baba cînd se duce la biserică). O plantă scrofulariacee cu florĭ galbene în vîrfu cotoruluĭ numită și coada vaciĭ și corovatică (verbascum [thapsus și phlomoides]). Florile eĭ, pectorale și potolitoare, se întrebuințează în med. V. lipan 2. substantiv femininlumînărică
!úrda-vácii (plantă) s. f. art., g.-d. art. úrdei-vácii substantiv femininurda-vacii
!rúgul-vácii (plantă) s. m. art. substantiv femininrugul-vacii
!turtá-vácii (ciupercă) s. f. art., g.-d. art. túrtei-vácii substantiv femininturta-vacii
!úntul-vácii (plantă) s. m. art. substantiv femininuntul-vacii
váca-Dómnului (insectă) s. f. art., g.-d. art. vácii-Dómnului substantiv femininvaca-domnului
de la coada vacii expr. (peior.) 1. de la țară, din mediul rural. 2. de condiție socială modestă. substantiv feminindelacoadavacii
a pica de la coada vacii expr. (d. orășeni) a proveni din mediul rural. substantiv femininapicadelacoadavacii
a se duce bou și a se întoarce vacă expr. (peior.) a rămâne la fel de prost ca la început (după o călătorie de studii, după o perioadă de instruire etc.). substantiv femininaseduceboușiaseîntoarcevacă
a se vârî ca musca-n curul calului / vacii expr. a interveni în mod inoportun (într-o discuție, într-o acțiune etc.). substantiv femininasevârîcamuscancurulcalului
a se băga ca musca-n curul calului / în curul vacii / în lapte expr. a fi inoportun. substantiv femininasebăgacamuscancurulcalului
vacă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | vacă | vaca |
plural | vaci | vacile | |
genitiv-dativ | singular | vaci | vacii |
plural | vaci | vacilor |