vătămător definitie

vătămătór1 adj. m., pl. vătămătóri; f. sg. și pl. vătămătoáre adjectivvătămător

vătămătór2 (insectă) (rar) s. m., pl. vătămătóri adjectivvătămător

vătămătór, -oáre adj. Care vatămă: beția e vătămătoare sănătățiĭ. Fig. Păgubitor: lucru vătămător intereselor mele. adjectivvătămător

vătămător a. 1. care vatămă; 2. fig. păgubitor. adjectivvătămător

VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, folosită ca plantă medicinală sau ca nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutalus). – Vătăma + suf. -ător. adjectivvătămător

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivătămător

vătămător   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vătămător vătămătorul vătămătoare vătămătoarea
plural vătămători vătămătorii vătămătoare vătămătoarele
genitiv-dativ singular vătămător vătămătorului vătămătoare vătămătoarei
plural vătămători vătămătorilor vătămătoare vătămătoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z