reduceri si promotii 2018
Definitie vârstă - ce inseamna vârstă - Dex Online

vârstă definitie

vîrstă (-te), s. f.1. Etate. – 2. Dungă, fîșie. – 3. Smoc, cosiță. – 4. (Trans.) Buchet. – Var. vrîstă. Mr. vîrstă, vrîstă, megl. vrăstă. Sl. vrŭsta, vrŭstŭ (Cihac, II, 465; Conev 59), cf. bg. vrăstĭ „etate”, slov. vèrsta „linie”. – Der. vîrsta (var. vrîsta), vb. (a dunga; a împestrița, a asemui); vîrstnic (var. vrîs(t)nic), adj. (adult, matur; înv., de aceeași etate); vîrstnicie (var. vrîstnicie), s. f. (vîrsta de adult); învrîsta, vb. (a dunga; a alterna; a varia). substantiv feminin vîrstă

v'ârstă1 (etate) s. f., g.-d. art. v'ârstei; pl. v'ârste substantiv feminin vârstă

v'ârstă2 / vr'âstă (dungă, buchet) (reg.) s. f., g.-d. art. v'ârstei / vr'âstei; pl. v'ârste / vr'âste substantiv feminin vârstă

vấrstă, -e, (vrâstă), s.f. – Dungă, linie, vargă. În trecut, cergile de lână erau țesute „în vârste„, adică în negru și alb, cromatică simplă, oferită de culoarea naturală a lânii (Caia 2002: 45). Vârsta, veche familie românească din Vadu Izei. – Din sl. vrǔsta (Cihac cf. DER). substantiv feminin vârstă

vî́rstă (vest) și vrî́stă (est) f., pl. e (vsl. vrŭsta, vrŭstŭ, sîrb. vrsta, etate; rus. verstá, verstă). 1. Etate, durata vĭețiĭ, timp trăit: vîrsta omuluĭ cuprinde copilăria, tinereța [!], bărbăția și bătrîneța. 2. Epocă a vĭețiĭ omuluĭ, a animalelor saŭ a lumiĭ: Matusalem a murit la vîrsta de 969 de anĭ (Biblia). A fi în vîrstă, a fi destul de bătrîn. A fi de vîrstă (Vechĭ), a fi de vîrsta cuvenită (de ex., major). Între doŭă vîrste, între tinereță [!] și bătrîneță. Cele patru vîrste ale lumiĭ (de aur, de argint, de aramă, de fer), epoce [!] legendare în timpu cărora se crede că oameniĭ aŭ fost din ce în ce maĭ răĭ șĭ maĭ nefericițĭ. Vîrsta de peatră, de bronz și de fer, treĭ epoce preistorice în care oameniĭ aŭ întrebuințat unelte de peatră [!], apoĭ de bronz și apoĭ de fer. 3. Dungă, vargă, linie (pe o suprafață): o pînză albă cu vîrste negre. 4. Trans. Pop. (și vîstră și zvîrtă). Buchet: vîrstă de florĭ. – În Olt. și vîrste, f. fără pl. substantiv feminin vîrstă

vârstă f. 1. durată obișnuită a vieții: (un nume) să treacă peste vârste și peste ani să sboare GR. AL.; 2. timp scurs dela naștere: omul e major dela vârsta de 21 ani; 3. epocă a vieții: cele patru vârste ale omului sunt: copilăria (0-15 ani), junețea (15-25 ani), maturitatea (25-55 ani) și bătrânețea; cele patru vârste ale lumii (vârsta de aur, de argint, de aramă și de fier), perioade poetice în răstimpul cărora se crede că oamenii au fost din ce în ce mai puțin virtuoși și mai puțin fericiți; vârsta de piatră, de bronz, de fier, epoce preistorice caracterizate prin uzul instrumentelor de piatră, apoi de bronz și în fine de fier; 4. bătrânețe: e un om în vârstă; 5. dungă, vargă. [Mold. vrăstă = slav. VRŬSTA, etate, rang, linie]. substantiv feminin vârstă

VẤRSTĂ2, vârste, s. f. (Reg.) 1. Dungă sau bandă de altă culoare (într-o țesătură, în penajul unei păsări etc.); ornament care constă în dungi de altă culoare. 2. Mănunchi de flori, buchet. [Var.: vrấstă s. f.] -Din sb. vrsta. substantiv feminin vârstă

VẤRSTĂ1, vârste, s. f. 1. Timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; numărul de ani (și de luni, de zile) prin care se exprimă acest timp; etate, ◊ Președinte de vârstă = președinte al unei adunări ales în persoana celui mai în etate dintre membri. ◊ Loc. adj. În vârstă = bătrân. De-o vârstă cu... = care are același număr de ani cu... Fără vârstă = a cărui vârstă nu se poate preciza, de vârstă incertă. între două vârste = care nu este nici prea bătrân, nici prea tânăr. 2. Etapă din viața unei ființe caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare, ◊ Vârsta a treia = perioada de după pensionare. 3. Număr de ani împliniți care se cer pentru ca cineva să se bucure de anumite drepturi (civile, politice etc.) 4. (înv.; în sintagma) Vârsta de mijloc = Evul Mediu. 5. Cea mai mică subdiviziune a timpului geologic în decursul căreia s-a format un complex de strate grupate într-un etaj geologic. [Var.: (reg.) vrấstă s. f.] – Din sl. vrusta. substantiv feminin vârstă

vîrstéz v. tr. (d. vîrstă, dungă, ca sîrb. vrstati, a alinia). Însemn pin [!] dungĭ. – Și înv-. – În est vrîstez: lucrurile lumiĭ vîrstează toate și turbură (Cost. 1, 293). temporar vîrstez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului vârstă

vârstă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vârstă vârsta
plural vârste vârstele
genitiv-dativ singular vârste vârstei
plural vârste vârstelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z