vânturatic definitie
vânturátic (rar) adj. m., pl. vânturátici; f. vânturátică, pl. vânturátice adjectiv vânturatic
vînturátic, -ă adj. Cam vînturat, cam zvăpăĭat, sturlubatic, fluturatic. – Și zv-. adjectiv vînturatic
vânturatic a. fig. flușturatic. adjectiv vânturatic
VÂNTURÁTIC, -Ă, vânturatici, -ce, adj. (Rar; și substantivat) Neserios, ușuratic. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -atic. adjectiv vânturatic
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului vânturatic
| vânturatic | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | vânturatic | vânturaticul | vânturatică | vânturatica |
| plural | vânturatici | vânturaticii | vânturatice | vânturaticele | |
| genitiv-dativ | singular | vânturatic | vânturaticului | vânturatice | vânturaticei |
| plural | vânturatici | vânturaticilor | vânturatice | vânturaticelor | |