reduceri si promotii 2018
Definitie vânătoare - ce inseamna vânătoare - Dex Online

vânătoare definitie

vânătoáre s. f., g.-d. art. vânătórii; pl. vânătóri substantiv feminin vânătoare

vînătoáre f., pl. orĭ (lat. venatoria [ars, arta] vînătorească). Acțiunea saŭ ocupațiunea de a vîna: a te duce la vînătoare, a organiza o vînătoare, a trăi din vînătoare. substantiv feminin vînătoare

vânătoare f. 1. acțiunea de a vâna și efectul ei: o vânătoare de lupi; 2. vânat, prins sau ucis; 3. ocupațiune cu vânatul: s’a dus la vânătoare. [Lat. (ARS) VENATORIA]. substantiv feminin vânătoare

VÂNĂTOÁRE, vânători, s. f. Acțiunea de a vâna și rezultatul ei; vânat (1). ♦ Fig. Urmărire (polițienească) a unui om, pentru prinderea lui. – Lat. venatoria. substantiv feminin vânătoare

vânătoare de vrăjitoare expr. (livr.) urmărire / persecuție în masă; represalii îndreptate împotriva unui grup de persoane, cărora le cad victime și oameni nevinovați. substantiv feminin vânătoaredevrăjitoare

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului vânătoare

vânătoare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vânătoare vânătoarea
plural vânători vânătorile
genitiv-dativ singular vânători vânătorii
plural vânători vânătorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z