reduceri si promotii 2018
Definitie vâltoare - ce inseamna vâltoare - Dex Online

vâltoare definitie

vîltoáre (-ori), s. n.1. Vîrtej, bulboană. – 2. (Trans.) Piuă. – Var. vultoare. Creație expesivă, probabil var. disimilată a lui vîltoare. Legătura cu un lat. *voltorĭa (Pușcariu 904) sau lat. volutŭlāre, it. voltolare (Tiktin; Candrea; REW 9441) este improbabilă. – Der. vîltura (var. vîltora, învîltora, Trans. vultora, văltura), vb. (a da la piuă; refl., a se învîrteji). Cf. Iordan, BF, II, 187. substantiv feminin vîltoare

vâltoáre s. f.., g.-d. art. vâltórii; pl. vâltóri substantiv feminin vâltoare

vultoáre și vîltoáre f., pl. orĭ (lat. *voltoria îld. volutoria, d. volvere, volutum, a rostogoli, de unde și voltă, înrudit cu Moldova, care e numit ce Cehĭ Vltava, din răd. slavă bĭlt, vĭlt, mĭlt, mĭld [Bern. 1, 118]. Decĭ Moldova, Vltava sînt rîurĭ volburoase. V. și Arh. 29, 476). Anafor, vîrtej de apă. – Și hultoare (Mold.) și înv-. V. bulboană. substantiv feminin vultoare

văltoare f. V. vuitoare. substantiv feminin văltoare

vâltoáre, vâltori, s.n. – 1. Vârtej. 2. Piuă. Instalație tradițională care funcționează pe principiul hidraulic utilizat pentru spălarea și limpezirea textilelor de mari dimensiuni (Șainelic 1986). Construcție de formă conică, realizată din bușteni, în care se rotește un curent puternic de apă (Viman 1989). Apa se captează dintr-un râu de munte și este drenată către vâltoare cu ajutorul unei ecluze, asfel încât debitul apei poate fi reglat periodic, în funcție de cantitatea precipitațiilor din fiecare sezon. Prin căderea apei în cuva de bușteni, postavurile, cergile, țolurile sunt spălate și îndesate. În Maramureșul istoric, în 1957, în satul Budești erau 14 vâltori, în Sârbi 10 vâltori, iar în Călinești 11 (Dăncuș 1986: 93). În Chioar: în Chiuzbaia, Ciocotiș, Copalnic, Fânațe, Preluca Nouă, Boiu Mare, Șișești, Șindrești. „Mândruță de la vâltori, / Dă-mi gurița de trei ori” (Viman 1989: 507). – Lat. *voltoria (< volotus; Pușcariu, DEX). substantiv feminin vâltoare

vîltoáre, V. vultoare. substantiv feminin vîltoare

VÂLTOÁRE, vâltori, s. f. 1. Loc adâncit în albia unui râu, unde apa formează vârtejuri; vârtej format de apă în acest loc; bulboană, bulboacă. 2. (Reg.) Vijelie. 3. Fig. Zarvă; învălmășeală. [Var.: (pop.) vultoáre s. f.] – Lat. *voltoria (< volutus). substantiv feminin vâltoare

văltoare f. V. vuitoare. temporar văltoare

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului vâltoare

vâltoare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vâltoare vâltoarea
plural vâltori vâltorile
genitiv-dativ singular vâltori vâltorii
plural vâltori vâltorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z