ușurat definitie

ușura, ușurez v. r. (eufem.) 1. a defeca. 2. a urina. verb tranzitivușura

ușurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ușureáză verb tranzitivușura

ușurà v. 1. a scăpa în parte de o povară; 2. a scădea munca, a alina răul: a ușura mizeria; 3. fig. a-și descărca inima de ceea ce o apasă; 4. a da naștere unui copil. [V. ușor]. verb tranzitivușurà

UȘURÁ, ușurez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A reduce sau a scădea din greutate. 2. Fig. A(-și) alina, a(-și) potoli o suferință fizică sau morală. ♦ A (se) destăinui pentru a-și alina o durere sufletească. ♦ Refl. (Despre boli) A ceda, a slăbi, a se ameliora. ♦ Tranz. A înlesni, a facilita. 3. A (se) elibera, a scoate sau a ieși de sub apăsarea unui lucru greu; a (se) despovăra, ◊ Expr. (Fam.) A (se) ușura de bani = a face să cheltuiască sau a cheltui o mare sumă de bani sau toți banii. ♦ Tranz. Fig. A scuti; a salva. – Din ușor². verb tranzitivușura

ușuréz v. tr. (d. ușor). Micșorez greutatea: a ușura încărcătura uneĭ corăbiĭ. Liberez de o greutate: a ușura un hamal prea încărcat. Fig. Micșorez o boală saŭ o întristare, îndulcesc vĭața: a ușura o suferință. Liberez de o suferință: a ușura un nenorocit. V. refl. Scap de o suferință, de o nevoĭe, mă descarc: am zis și mĭ-am ușurat inima. – Vechĭ și ĭușurez și ĭușirez. verb tranzitivușurez

UȘURÁT, -Ă, ușurați, -te, adj. 1. Care a scăzut în greutate. 2. Fig. împăcat, liniștit sufletește, scăpat de o grijă. – V. ușura. verb tranzitivușurat

a ușura de bani (pe cineva) expr. 1. a face pe cineva să cheltuiască o sumă mare de bani. 2. a lua de la cineva o sumă mare de bani printr-o escrocherie. verb tranzitivaușuradebani