uzurpare definitie

UZURPÁRE s.f. Acțiunea de a uzurpa și rezultatul ei; uzurpațiune. [< uzurpa]. substantiv femininuzurpare

uzurpáre s. f., g.-d. art. uzurpắrii; pl. uzurpắri substantiv femininuzurpare

UZURPÁRE, uzurpări, s. f. Acțiunea de a uzurpa și rezultatul ei; uzurpațiune. – V. uzurpa. substantiv femininuzurpare

*uzurpațiúne f. (lat. usurpátio, -ónis). Acțiunea de a uzurpa. Situațiune uzurpată. – Și -áție, dar ob. -áre. substantiv femininuzurpațiune

*uzúrp, a v. tr. (lat. usurpare, din *usu-rápere, a răpi pin [!] uz). Ocup (apuc) fără drept pin violență saŭ pin viclenie: a uzurpa tronu. Fig. A uzurpa numele de învățat. verb tranzitivuzurp

UZURPÁ vb. I. tr. A pune mâna prin viclenie, cu sila pe un bun, pe un titlu al cuiva. ♦ (Fig.) A obține (ceva) prin înșelătorie, pe nedrept. [P.i. uzúrp, -pez, 3,6 -pă. / cf. fr. usurper, lat. usurpare]. verb tranzitivuzurpa

UZURPÁ vb. tr. a acapara, a-și însuși prin violență sau prin fraudă un bun, un drept, o calitate etc. (< fr. usurper, lat. usurpare) verb tranzitivuzurpa

uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă verb tranzitivuzurpa

uzurpà v. 1. a pune mâna, cu de-a sila sau viclenește, pe averea, pe un titlu ce aparține altuia; 2. fig. a obține prin fraudă, fără drept: a uzurpa numele de învățat. verb tranzitivuzurpà

UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. verb tranzitivuzurpa

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiuzurpare

uzurpare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular uzurpare uzurparea
plural uzurpări uzurpările
genitiv-dativ singular uzurpări uzurpării
plural uzurpări uzurpărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z