uzurpa definitie

*uzúrp, a -á v. tr. (lat. usurpare, din *usu-rápere, a răpi pin [!] uz). Ocup (apuc) fără drept pin violență saŭ pin viclenie: a uzurpa tronu. Fig. A uzurpa numele de învățat. verb tranzitivuzurp

UZURPÁ vb. I. tr. A pune mâna prin viclenie, cu sila pe un bun, pe un titlu al cuiva. ♦ (Fig.) A obține (ceva) prin înșelătorie, pe nedrept. [P.i. uzúrp, -pez, 3,6 -pă. / cf. fr. usurper, lat. usurpare]. verb tranzitivuzurpa

UZURPÁ vb. tr. a acapara, a-și însuși prin violență sau prin fraudă un bun, un drept, o calitate etc. (< fr. usurper, lat. usurpare) verb tranzitivuzurpa

uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă verb tranzitivuzurpa

uzurpà v. 1. a pune mâna, cu de-a sila sau viclenește, pe averea, pe un titlu ce aparține altuia; 2. fig. a obține prin fraudă, fără drept: a uzurpa numele de învățat. verb tranzitivuzurpà

UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. verb tranzitivuzurpa