*uzúrp, a -á v. tr. (lat. usurpare, din *usu-rápere, a răpi pin [!] uz). Ocup (apuc) fără drept pin violență saŭ pin viclenie: a uzurpa tronu. Fig. A uzurpa numele de învățat. verb tranzitivuzurp
UZURPÁ vb. I. tr. A pune mâna prin viclenie, cu sila pe un bun, pe un titlu al cuiva. ♦ (Fig.) A obține (ceva) prin înșelătorie, pe nedrept. [P.i. uzúrp, -pez, 3,6 -pă. / cf. fr. usurper, lat. usurpare]. verb tranzitivuzurpa
UZURPÁ vb. tr. a acapara, a-și însuși prin violență sau prin fraudă un bun, un drept, o calitate etc. (< fr. usurper, lat. usurpare) verb tranzitivuzurpa
uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă verb tranzitivuzurpa
uzurpà v. 1. a pune mâna, cu de-a sila sau viclenește, pe averea, pe un titlu ce aparține altuia; 2. fig. a obține prin fraudă, fără drept: a uzurpa numele de învățat. verb tranzitivuzurpà
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare. verb tranzitivuzurpa
uzurpa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)uzurpa | uzurpare | uzurpat | uzurpând | singular | plural | ||
uzurpând | uzurpați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | uzurp | (să)uzurp | uzurpam | uzurpai | uzurpasem | |
a II-a (tu) | uzurpi | (să)uzurpi | uzurpai | uzurpași | uzurpaseși | ||
a III-a (el, ea) | uzurpă | (să)uzurpai | uzurpa | uzurpă | uzurpase | ||
plural | I (noi) | uzurpăm | (să)uzurpăm | uzurpam | uzurparăm | uzurpaserăm | |
a II-a (voi) | uzurpați | (să)uzurpați | uzurpați | uzurparăți | uzurpaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | uzurpă | (să)uzurpe | uzurpau | uzurpară | uzurpaseră |