uzufruct definitie

UZUFRÚCT s.n. Drept pe care îl are cineva de a se bucura de folosința unor lucruri care sunt proprietatea altuia, cu obligația de a le conserva substanța. [< lat. usufructus, cf. fr. usufruit]. substantiv neutruuzufruct

UZUFRÚCT s. n. drept al cuiva de a se folosi de un bun care aparține altei persoane. (< lat. usufructus, după fr. usufruit) substantiv neutruuzufruct

uzufrúct (-zu-fruct) s. n. substantiv neutruuzufruct

*uzufrúct n., pl. urĭ (lat. usufructus, d. usus, uz, și fructus, folosință). Jur. Dreptu de a te folosi de venitu uneĭ moștenirĭ, de dobînzile unuĭ capital care e proprietatea altuĭa (ca dreptu părinților față de averea copiilor minorĭ și al soțuluĭ față de averea soțiiĭ. Acest uzufruct se numește legal). substantiv neutruuzufruct

uzufruct n. Jur. dreptul de a se folosi de venitul unei moșteniri sau de dobânzile unui capital, a căror proprietate aparține altuia. substantiv neutruuzufruct

UZUFRÚCT s. n. Drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparține altei persoane și pe care trebuie să-l restituie la încetarea acestui drept. – Din lat. usufructus. Cf. fr. usufruit. substantiv neutruuzufruct

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiuzufruct

uzufruct  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular uzufruct uzufructul
plural uzufructe uzufructele
genitiv-dativ singular uzufruct uzufructului
plural uzufructe uzufructelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z