uzitat definitie
- Vezi aici mai multe rimeuzitat
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuuz
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuuzi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuat
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutat
UZITÁT, -Ă adj. De folosință, obișnuit. [< uzita]. adjectivuzitat
*uzitát, -ă adj. (lat. usitatus). Întrebuințat: chinina e foarte uzitată în farmacie. Obișnuit: un cuvînt foarte uzitat, vinu e foarte uzitat la masa luĭ. adjectivuzitat
uzitat a. obișnuit. adjectivuzitat
UZITÁT, -Ă, uzitați, -te, adj. Folosit în mod curent, obișnuit. – Din fr. usité, lat. usitatus, it. usitato. adjectivuzitat
UZITÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod curent. [Cf. fr. usité]. verb tranzitivuzita
UZITÁ vb. tr., refl. a (se) folosi în mod curent. (după fr. usité) verb tranzitivuzita
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză verb tranzitivuzita
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). verb tranzitivuzita
*uzitéz v. tr. (lat. usitari, frecŭentativ d. uti, usus sum. V. uzez). Întrebuințez. Obișnuesc [!] a mă folosi: nu maĭ uzitez vin la masă. verb tranzitivuzitez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiuzitat
| uzitat adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | uzitat | uzitatul | uzitată | uzitata |
| plural | uzitați | uzitații | uzitate | uzitatele | |
| genitiv-dativ | singular | uzitat | uzitatului | uzitate | uzitatei |
| plural | uzitați | uzitaților | uzitate | uzitatelor | |