UZITÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod curent. [Cf. fr. usité]. verb tranzitivuzita
UZITÁ vb. tr., refl. a (se) folosi în mod curent. (după fr. usité) verb tranzitivuzita
uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză verb tranzitivuzita
UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). verb tranzitivuzita
*uzitéz v. tr. (lat. usitari, frecŭentativ d. uti, usus sum. V. uzez). Întrebuințez. Obișnuesc [!] a mă folosi: nu maĭ uzitez vin la masă. verb tranzitivuzitez
uzita verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)uzita | uzitare | uzitat | uzitând | singular | plural | ||
uzitând | uzitați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | uzitez | (să)uzitez | uzitam | uzitai | uzitasem | |
a II-a (tu) | uzitezi | (să)uzitezi | uzitai | uzitași | uzitaseși | ||
a III-a (el, ea) | uzitează | (să)uzitai | uzita | uzită | uzitase | ||
plural | I (noi) | uzităm | (să)uzităm | uzitam | uzitarăm | uzitaserăm | |
a II-a (voi) | uzitați | (să)uzitați | uzitați | uzitarăți | uzitaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | uzitează | (să)uziteze | uzitau | uzitară | uzitaseră |