uzita definitie

UZITÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod curent. [Cf. fr. usité]. verb tranzitivuzita

UZITÁ vb. tr., refl. a (se) folosi în mod curent. (după fr. usité) verb tranzitivuzita

uzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 uziteáză verb tranzitivuzita

UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). verb tranzitivuzita

*uzitéz v. tr. (lat. usitari, frecŭentativ d. uti, usus sum. V. uzez). Întrebuințez. Obișnuesc [!] a mă folosi: nu maĭ uzitez vin la masă. verb tranzitivuzitez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiuzita

uzita  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)uzita uzitare uzitat uzitând singular plural
uzitând uzitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) uzitez (să)uzitez uzitam uzitai uzitasem
a II-a (tu) uzitezi (să)uzitezi uzitai uzitași uzitaseși
a III-a (el, ea) uzitea (să)uzitai uzita uzită uzitase
plural I (noi) uzităm (să)uzităm uzitam uzitarăm uzitaserăm
a II-a (voi) uzitați (să)uzitați uzitați uzitarăți uzitaserăți
a III-a (ei, ele) uzitea (să)uziteze uzitau uzita uzitaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z