UZÁNȚĂ s.f. 1. Mod, fel de a proceda, de a lucra, propriu pentru un anumit lucru sau pentru o anumită activitate. 2. Obicei, datină, uz, cutumă. [Cf. fr. usance, it. usanza]. substantiv femininuzanță
UZÁNȚĂ, uzanțe, s. f. Practică uzuală; regulă, obicei statornicit. – Din fr. usance, it. usanza. substantiv femininuzanță
uzanță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | uzanță | uzanța |
plural | uzanțe | uzanțele | |
genitiv-dativ | singular | uzanțe | uzanței |
plural | uzanțe | uzanțelor |