utrenie definitie

utrénie (-ii), s. f. – Slujbă de dimineață. – Var. utrene, utrăne, utrine, utîrne, otîrnie. Sl. utrinja (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 441). substantiv femininutrenie

utrénie (u-tre-ni-e) s. f., art. utrénia (-ni-a), g.-d. art. utréniei; pl. utrénii, art. utréniile (-ni-i-) substantiv femininutrenie

utrénie f. (vsl. utrĭnĭa, d. utrĭnĭ, de dimineață; bg. utrenna, rus. rut. útrenĕa. V. itros). Slujba de dimineață la biserică (în opoz. cu vecernie). – Și otî́rnie (Munt.) și útrine, útrîne și útîrne. substantiv femininutrenie

utrenie f. slujbă de dimineață înainte de începutul liturghiei. [Slav. UTRŬNĬA (din UTRO, dimineață)]. substantiv femininutrenie

UTRÉNIE, utrenii, s. f. Slujbă religioasă care se oficiază în Biserica ortodoxă dimineața (foarte devreme), înaintea liturghiei. ◊ Loc. adv. Pe la utrenie = dis-de-dimineață. [Var.: (reg.) utrínă s. f.] – Din sl. utrĭnja. substantiv femininutrenie