UTILÁJ s.n. 1. Totalitatea uneltelor, a aparatelor, a mașinilor de lucru etc. trebuitoare unei anumite lucrări sau pentru asigurarea procesului de muncă într-o întreprindere. 2. Secție într-o uzină metalurgică destinată fabricării, reparării și întreținerii de utilaj (1). [< fr. outillage]. substantiv neutruutilaj
UTILÁJ s. n. 1. ansamblu de instalații, mașini, aparate, unelte etc. trebuitoare unei anumite lucrări sau pentru asigurarea procesului de muncă într-o întreprindere. 2. secție într-o uzină metalurgică destinată fabricării, reparării și întreținerii de utilaj (1). (< fr. outillage) substantiv neutruutilaj
utiláj s. n., pl. utiláje substantiv neutruutilaj
*utiláj n., pl. e (fr. outillage). Totalitatea uneltelor saŭ mașinilor (cum s´ar zice pe rom. „uneltărie”): utilaju uneĭ fabricĭ. V. utensile, aparatură, instrumentar. substantiv neutruutilaj
UTILÁJ, utilaje, s. n. Totalitatea uneltelor, aparatelor, mașinilor etc. necesare pentru efectuarea unei anumite lucrări sau pentru asigurarea procesului de lucru într-o întreprindere, într-un laborator etc. – Din fr. outillage. substantiv neutruutilaj
utilaj substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | utilaj | utilajul |
plural | utilaje | utilajele | |
genitiv-dativ | singular | utilaj | utilajului |
plural | utilaje | utilajelor |