util definitie

UTÍL, -Ă adj. Folositor, trebuincios, necesar. ♦ În timp util = la timp, la momentul potrivit. ♦ s.n. Ceea ce folosește la ceva. [Cf. fr. utile, lat. utilis]. adjectiv util

UTÍL, -Ă adj. (și s. n.) folositor, trebuincios, necesar. ♦ în timp ~ = la momentul potrivit. (< fr. utile, lat. utilis) adjectiv util

utíl adj. m., pl. utíli; f. utílă, pl. utíle adjectiv util

*útil, -ă adj. (lat. útilis). Folositor. Adv. A lucra util. – Fals utíl (fr. utile). adjectiv util

util a. folositor. ║ n. ceea ce este util: a împreuna utilul cu plăcutul. adjectiv util

UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar. ◊ Loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce servește, folosește la ceva. – Din fr. utile, lat. utilis. adjectiv util

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului util

util   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular util utilul uti utila
plural utili utilii utile utilele
genitiv-dativ singular util utilului utile utilei
plural utili utililor utile utilelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z