usturíme s. f., g.-d. art. usturímii; pl. usturími substantiv feminin usturime
usturíme f. Durere arzătoare pe care țĭ-o cauzează uniĭ ardeĭ, ceapa, usturoĭu, unele acide, arsura de foc ș. a. substantiv feminin usturime
usturime f. durere ce ustură. substantiv feminin usturime
USTURÍME, usturimi, s. f. Senzație dureroasă caracteristică, provocată de o înțepătură, de o arsură, de urzicare, de un miros înțepător etc.; usturătură. – Ustura + suf. -ime. substantiv feminin usturime
| usturime substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | usturime | usturimea |
| plural | usturimi | usturimile | |
| genitiv-dativ | singular | usturimi | usturimii |
| plural | usturimi | usturimilor | |