www.ReduPedia.ro
Definitie uscare - ce inseamna uscare - Dex Online

uscare definitie

uscáre s. f., g.-d. art. uscắrii; pl. uscắri substantiv feminin uscare

uscáre f. Acțiunea de a usca. Ps. S. Uscăcĭune. substantiv feminin uscare

USCÁRE, uscări, s. f. Acțiunea de a (se) usca și rezultatul ei; uscat1. – V. usca. substantiv feminin uscare

usc, V. usuc 2. verb tranzitiv usc

usca, usuc v. t. 1. a stoarce (pe cineva) de bani 2. a bea foarte mult verb tranzitiv usca

uscá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. usúc, 2 sg. usúci, 3 usúcă, 1 pl. uscắm; conj. prez. 3 să usúce verb tranzitiv usca

2) usúc (est) și usc (vest), a uscá v. tr. (lat. ex-súco, -sucáre, a stoarce, d. sucus, suc; it. asciugare, pv. asugar, fr. essuyer, cat. aixugar, sp. enj-, pg. enx-. Usc s´a format din uscăm. Se conj. usuc, usucĭ, usucă; să usuce saŭ usc, uștĭ, uscă; să uște, ĭar în colo [!], uscăm ș. a. Cp. cu mănînc). Scot umezeala: soarele și vîntu usucă drumurile. V. refl. Mor (vorbind de plante): copacu s´a uscat. Fig.consum de boală, de întristare, de dor: se usca pe picĭoare săracu ! V. sec. verb tranzitiv usuc

uscà v. 1. a (se) face uscat; 2. fig. a lâncezi: a se usca de dor. [Lat. EXSUCARE (din SUCUS)]. verb tranzitiv uscà

uscá (usć, -át), vb.1. A (se) zbici, (se) zvînta. – 2. A se răscoace, a se deshidrata. – 3. A se ofili, a se veșteji. – Var. prezent usc. Mr. usîc, (u)suc, uscare, megl. usc, istr. uscu. Lat. *ustĭcāre, de la ustum, cf. lat. ustūra, lat. Ustica „înălțime în țara sabinilor”, calabr. uscare „a arde”. Semantismul nu face dificultăți, deoarece urere însemna atît „a arde” cît și „a usca”. Rezultatul normal, *ustca, a pierdut pe t interconsonantic; usuc este formă modernă, explicată greșit. Der. din lat. *exsūcāre „a usca” (Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Meyer, Alb. St., IV, 89; Crețu 379; Pușcariu 1841; REW 3073), sau din tc. husk (Roesler 604) apare ca mai puțin probabilă. – Der. uscăcios (var. uscățiv), adj. (fără umezeală, slab, uscat); uscăciune, s. f. (însușirea de a fi uscat; secetă); uscat, s. n. (acțiunea de a usca; pămînt tare, pămînt); uscător, adj. (care usucă); uscătură, s. f. (mîncare uscată; creangă uscată); uscățele, s. f. pl. (crenuscate, găteje, prăjituri copate în ulei). verb tranzitiv usca

USCÁ, usúc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta. ◊ Expr. (Refl.) A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete. (Absol.) Bea de usucă = bea foarte mult. ♦ Refl. (Despre ochi) A înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. 2. Tranz. A deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva. 3. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid; p. ext. a (se) chinui, a (se) consuma. ♦ Refl. (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia. 4. Refl. (Despre plante, frunze, flori) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A face pe cineva să cheltuiască mult; a ruina, a sărăci. 6. Refl. Fig. (Fam.) A suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea. – Lat. exsucare. verb tranzitiv usca

a usca leșia expr. (intl.) a pleca, a fugi, a se ascunde, a-și pierde urma. verb tranzitiv auscaleșia

a usca în bătaie expr. a bate rău de tot. verb tranzitiv auscaînbătaie

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului uscare

uscare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular uscare uscarea
plural uscări uscările
genitiv-dativ singular uscări uscării
plural uscări uscărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z