URZICÁR2, urzicari, s. m. (Reg.) 1. Pasăre mică, cu pene negricioase, care trăiește mai ales prin urzici. 2. Fluture mic, roșiatic, cu pete mari, negre, a cărui omidă, de culoare neagră, trăiește pe urzici (Vanessa urticae). – Din urzică + suf. -ar. substantiv masculinurzicar
URZICÁR1, urzicare, s. n. 1. (Rar) Loc pe care cresc multe urzici. 2. (Reg.) Pânză cu care se acoperă fața și trupul mortului. – Din urzică + suf. -ar. substantiv neutruurzicar
urzicar substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | urzicar | urzicarul |
plural | urzicare | urzicarele | |
genitiv-dativ | singular | urzicar | urzicarului |
plural | urzicare | urzicarelor |
urzicar substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | urzicar | urzicarul |
plural | urzicare | urzicarele | |
genitiv-dativ | singular | urzicar | urzicarului |
plural | urzicare | urzicarelor |