reduceri si promotii 2018
Definitie ursuz - ce inseamna ursuz - Dex Online

ursuz definitie

ursúz (-ză), adj. – Morocănos, posac, neprietenos. – Var. hursuz și der.Mr. ursuz. Tc. ogursuz „nefericit”, din gr. ỏγούρι ‹ lat. augurium (Roesler 604; Șeineanu, II, 374), cf. ngr. ỏγουρσούζης. – Der. ursuzlîc (var. ursuzluc), s. n. (nenoroc, ghinion, pacoste), din tc. ogursuzluk. adjectiv ursuz

ursúz adj. m., pl. ursúzi; f. ursúză, pl. ursúze adjectiv ursuz

ursúz, -ă adj., pl. m. (turc. ughursuz, pop. ursuz, sinistru, de răŭ auguriŭ, d. ughur, auguriŭ; sîrb. ugursuz, mizerabil, nelegiuit. V. ogur). Fam. Nenorocit, funest (Rar). Răŭ, morocănos, supărăcĭos. Adv. S´a purtat ursuz. – În est și hursuz. adjectiv ursuz

ursuz a. 1. nenorocos: ce nenorocire, ce scrisă ursuză pe bietu stăpânu-meu! POP.; 2. posac, tiran, rău: cu banii ce luam, mult mă chiabuream, dar Pașa ursuz la haraciu m’a pus POP. [Turc. URSUZ, sinistru, fatal]. adjectiv ursuz

URSÚZ, -Ă, ursuzi, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Morocănos, posac, neprietenos, necomunicativ, nesociabil. ♦ Fig. Lipsit de atracție, de căldură; respingător. [Var.: (pop.) hursúz, -ă adj.] – Din tc. uğursuz. adjectiv ursuz

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ursuz

ursuz   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ursuz ursuzul ursu ursuza
plural ursuzi ursuzii ursuze ursuzele
genitiv-dativ singular ursuz ursuzului ursuze ursuzei
plural ursuzi ursuzilor ursuze ursuzelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z