ursuléț s. m., pl. ursuléți substantiv masculinursuleț
URSULÉȚ, ursuleți, s. m. Diminutiv al lui urs; pui de urs. Urs + suf. -uleț. substantiv masculinursuleț
ursuleț | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ursuleț | ursulețul |
plural | ursuleți | ursuleții | |
genitiv-dativ | singular | ursuleț | ursulețului |
plural | ursuleți | ursuleților |