ursár s. m., pl. ursári substantiv masculinursar
URSÁR, ursari, s. m. (Înv.) Bărbat (de obicei țigan) care avea urși dresați pe care îi punea să joace. – Urs + suf. -ar. substantiv masculinursar
ursar substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ursar | ursarul |
plural | ursari | ursarii | |
genitiv-dativ | singular | ursar | ursarului |
plural | ursari | ursarilor |