reduceri si promotii 2018
Definitie urmărire - ce inseamna urmărire - Dex Online

urmărire definitie

urmăríre s. f., g.-d. art. urmărírii; pl. urmăríri substantiv feminin urmărire

urmăríre f. Acțiunea de a urmări. substantiv feminin urmărire

URMĂRÍRE, urmăriri, s. f. Acțiunea de a urmări și rezultatul ei. ♦ Acțiune ofensivă de luptă, executată de trupe în scopul nimicirii inamicului care se retrage. – V. urmări. substantiv feminin urmărire

urmărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urmărésc, imperf. 3 sg. urmăreá; conj. prez. 3 să urmăreáscă verb tranzitiv urmări

urmărì v. 1. a alerga după cineva cu intențiunea de a-l ajunge: a urmări pe hoți; 2. fig. a obseda, a persecuta: nenorocirea îl urmărește; 3. a observa de aproape: a urmări mișcările inamicului; 4. fig. a asculta cu atențiune spre a înțelege: a urmări un raționament; 5. a căuta să obție: a urmări un post; 6. Jur. a proceda în contra cuiva pe cale judiciară: nimeni nu poate fi urmărit decât în cazurile prevăzute de lege. verb tranzitiv urmărì

URMĂRÍ, urmăresc, vb. IV. Tranz. 1. A merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde). ♦ A ține pe cineva sub observație; a supraveghea. ♦ A face demersuri judiciare împotriva cuiva. 2. A se conduce după un anumit principiu, după o anumită concepție călăuzitoare. 3. A însoți pe cineva sau ceva cu privirile, cu gândul. ♦ A privi ceva în mișcare, în desfășurare. 4. Fig. A obseda, a chinui, a tortura. 5. A studia o problemă, o temă, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic). ♦ A asculta cu atenție o expunere orală, executarea unei compoziții muzicale etc. 6. A avea drept scop, a tinde la... – Urmă + suf. -ări. verb tranzitiv urmări

urmărésc v. tr. (d. urmare). Mă țin după cineva ca să-l ajung, să văd ce face orĭ să-l prind: poliția urmărea un hoț, cavaleria urmărea dușmanu risipit. Procedez contra cuĭva pe cale judiciară: portărelu îl urmărea cu sechestru. Observ (cu ochiĭ saŭ cu mintea): a urmări mișcările dușmanuluĭ, zboru unuĭ aeroplan, un raționament. Vînez, ochesc, caut să obțin: a urmări un post. Persecut: nenorocirea îl urmărea. Obsedez: mă urmărește acest gînd. verb tranzitiv urmăresc

A URMĂRI INSISTENT a lua la ochi, a se lipi ca asfaltul de flegmă / ca mucii de chiuvetă, a se ține grapă / scai (de cineva), a umbla cu limba scoasă (după ceva / cineva), a vâna. verb tranzitiv aurmăriinsistent

a urmări până-n pânzele albe expr. a hăitui; a încolți. verb tranzitiv aurmăripânănpânzelealbe

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului urmărire

urmărire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular urmărire urmărirea
plural urmăriri urmăririle
genitiv-dativ singular urmăriri urmăririi
plural urmăriri urmăririlor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z