urlúp1 interj. substantiv masculinurlup
urlup m. pl. prune tinere necoapte, cu gust acrișor. [Tr. hurlup: origină necunoscută]. substantiv masculinurlup
URLÚP interj. Cuvânt care imită sunetele caracteristice scoase de porumbei sau de alte păsări. – Onomatopee. substantiv masculinurlup
hurlúp/urlúp (reg.) s. m., pl. hurlúpi/urlúpi substantiv masculinhurlup
urlup substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | urlup | urlupul |
plural | urlupi | urlupii | |
genitiv-dativ | singular | urlup | urlupului |
plural | urlupi | urlupilor |