urluit definitie
- Vezi aici mai multe rimeurluit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuur
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuurl
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuuit
URLUÍT, -Ă, urluiți, -te, adj. (Despre unele boabe de cereale) Măcinat mare, transformat în urluială. [Var.: uruít, -ă adj.] – V. urlui. adjectivurluit
urluí (-uésc, -ít), vb. – A măcina mare, a sfărîma. – Var. hurlui. Mag. örölni (Tiktin; Gáldi, Dict., 98). – Der. urluială (var. hurluială), s. f. (porumb sau cereale măcinate grosier, pentru vite). verb tranzitivurlui
urluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urluiésc, imperf. 3 sg. urluiá; conj. prez. 3 să urluiáscă verb tranzitivurlui
urlóĭ n., pl. oaĭe (cp. cu urlă). Burlan, olan. Uluc la casă. Bz. Stup Trans. Horn. – Și hurlóĭ și urlúĭ. V. gurnă. verb tranzitivurloĭ
urluì v. a măcina gros. [Ung. ÖRLÖNI, a măcina]. verb tranzitivurluì
URLUÍ, urluiesc, vb. IV. Tranz. A măcina mare unele boabe de cereale pentru a face urluială. [Var.: urui vb. IV] – Din magh. örölni. verb tranzitivurlui
urluĭésc v. tr. (ung. örleni, a măcina). Macin gros, prefac în sfărmăturĭ: a urlui orzu. – Și uruĭesc. Și hurl- ? verb tranzitivurluĭesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiurluit
| urluit adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | urluit | urluitul | urluită | urluita |
| plural | urluiți | urluiții | urluite | urluitele | |
| genitiv-dativ | singular | urluit | urluitului | urluite | urluitei |
| plural | urluiți | urluiților | urluite | urluitelor | |